Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

40 defini╚Ťii pentru acord

ac├│rd sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 70 / Pl: ~uri / E: fr accord, it accordo] 1 ├«n╚Ťelegere ├«ntre dou─â sau mai multe persoane fizice sau juridice. 2 (├«e) A fi (sau a c─âdea, a se g─âsi) de ~ A se ├«nvoi la ceva. 3 (├Älav) De comun ~ ├«ntr-o perfect─â ├«n╚Ťelegere. 4 (├Äs) Plat─â ├«n ~ Retribuire a muncii ├«n raport cu rezultatele ob╚Ťinute. 5 (Grm) Concordan╚Ť─â ├«n gen, num─âr, caz sau persoan─â la cuvinte legate ├«ntre ele prin raporturi sintactice. 6 (Muz) Sonoritate rezultat─â din reunirea a cel pu╚Ťin trei sunete de ├«n─âl╚Ťimi diferite care formeaz─â o armonie.
acord├í [At: HASDEU, I. C. 6 / Pzi: ac├│rd (1,3), -dez (2) / E: fr accorder] 1 vr A realiza acordul gramatical. 2 vt (Muz) A aduce tonurile unui instrument muzical la ├«n─âl╚Ťimea corect─â. 3 vt A oferi.
AC├ôRD, acorduri, s. n. 1. ├Än╚Ťelegere, ├«nvoial─â, conven╚Ťie etc. ├«ntre dou─â sau mai multe p─âr╚Ťi ├«n vederea ├«ncheierii, modific─ârii sau desfiin╚Ť─ârii unui act juridic. ÔŚŐ Acord-cadru = ├«n╚Ťelegere ├«ntre parteneri sociali, care serve╚Öte ca model ├«n╚Ťelegerilor ulterioare mai detaliate. ÔÖŽ Concordan╚Ť─â, potrivire (├«n p─âreri, atitudini etc.). ÔÖŽ Aprobare, acceptare. ÔŚŐ Expr. A fi de acord s─â... = a se ├«nvoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceea╚Öi p─ârere (cu cineva). De acord! = bine! ne-am ├«n╚Ťeles! (Pleonastic) De comun acord = ├«n perfect─â ├«n╚Ťelegere. 2. (├Än sintagmele) Plat─â (sau salariu) ├«n acord = (sistem de remunerare a muncii normate) ├«n raport cu rezultatele ob╚Ťinute. Acord progresiv = plata muncii ├«n propor╚Ťie cresc├ónd─â, ├«n raport cu dep─â╚Öirea normei. Munc─â ├«n acord = munc─â normat─â retribuit─â ├«n raport cu ├«ndeplinirea normei. ÔÖŽ (Concr.) Sum─â dat─â sau primit─â ca plat─â pentru munca prestat─â ├«n acord. 3. (Gram.) Concordan╚Ť─â (├«n persoan─â, num─âr, gen sau caz) a formei cuvintelor ├«ntre care exist─â raporturi sintactice. 4. (Fiz.) Egalitate a frecven╚Ťelor de oscila╚Ťie a dou─â sau mai multe aparate, sisteme fizice etc.; sintonie. 5. (Muz.) Sonoritate rezultat─â din reunirea a cel pu╚Ťin trei sunete, form├ónd o armonie. ÔÇô Din fr. accord, it. accordo.
ACORD├ü, (1, 2) ac├│rd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu ├«ng─âduin╚Ť─â, cu grij─â, cu aten╚Ťie, cu bun─âvoin╚Ť─â); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecven╚Ťa unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel ├«nc├ót s─â fie egal─â cu frecven╚Ťa altui aparat, sistem fizic etc. ÔÖŽ A aduce sunetele unui instrument muzical la ├«n─âl╚Ťimea corect─â. ÔÇô Din fr. accorder.
AC├ôRD, acorduri, s. n. 1. ├Än╚Ťelegere, ├«nvoial─â, conven╚Ťie etc. ├«ntre dou─â sau mai multe p─âr╚Ťi ├«n vederea ├«ncheierii, modific─ârii sau desfiin╚Ť─ârii unui act juridic. Expr. A fi de acord s─â... = a se ├«nvoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceea╚Öi p─ârere (cu cineva). De acord! = bine! ne-am ├«n╚Ťeles! (Pleonastic) De comun acord = ├«n perfect─â ├«n╚Ťelegere. 2. (├Än sintagmele) (Plat─â sau salariu) ├«n acord = (sistem de remunerare a muncii normate) ├«n raport cu rezultatele ob╚Ťinute. Acord progresiv = plata muncii ├«n propor╚Ťie cresc├ónd─â, ├«n raport cu dep─â╚Öirea normei. Munc─â ├«n acord = munc─â normat─â retribuit─â ├«n raport cu ├«ndeplinirea normei. ÔÖŽ (Concr.) Sum─â dat─â sau primit─â ca plat─â pentru munca prestat─â ├«n acord. 3. Expresie gramatical─â care stabile╚Öte concordan╚Ťa (├«n persoan─â, num─âr, gen sau caz a) formei cuvintelor ├«ntre care exist─â raporturi sintactice. 4. (Fiz.) Egalitate a frecven╚Ťelor de oscila╚Ťie a dou─â sau mai multe aparate, sisteme fizice etc.; sintonie. 5. (Muz.) Sonoritate rezultat─â din reunirea a cel pu╚Ťin trei sunete, form├ónd o armonie. ÔÇô Din fr. accord, it. accordo.
ACORD├ü, (1, 2) ac├│rd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu ├«ng─âduin╚Ť─â, cu grij─â, cu aten╚Ťie, cu bun─âvoin╚Ť─â); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecven╚Ťa unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel ├«nc├ót s─â fie egal─â cu frecven╚Ťa altui aparat, sistem fizic etc. ÔÖŽ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime. ÔÇô Din fr. accorder.
A─ćORD, acorduri, s. n. 1. ├Än╚Ťelegere, ├«nvoire, consim╚Ť─âm├«nt mutual la ceva. Nu exist─â problem─â litigioas─â care s─â nu poat─â fi rezolvat─â pe cale pa╚Önic─â, prin acordul p─âr╚Ťilor interesate. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2634. ÔŚŐ Expr. A fi de acord s─â... = a se ├«nvoi (la ceva), a fi de p─ârere s─â..., a aproba. A fi de acord (cu cineva) sau a se alia ├«n acord eu cineva = a fi de aceea╚Öi p─ârere cu cineva. ├Än ├«nf─âptuirea politicii sale de pace, Uniunea Sovietic─â se afl─â ├«n deplin acord cu celelalte state democratice, iubitoare de pace. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 22. A c─âdea de acord = a ajunge sau a fi ajuns la o ├«n╚Ťelegere deplin─â, la un punct de vedere comuni De acord! = bine! a╚Öa s─â fie! ne-am ├«n╚Ťeles! (Pleonastic) De comun acord = ├«n perfect─â ├«n╚Ťelegere, ├«n deplin─â armonie. 2. Conven╚Ťie, de obicei cu caracter interna╚Ťional, care stabile╚Öte rela╚Ťiile reciproce dintre p─âr╚Ťi, privind drepturile ╚Öi ├«ndatoririle lor. Prin str├«ngerea de rela╚Ťii prietene╚Öti ╚Öi ├«ncheierea de tratate de amici╚Ťie ╚Öi asisten╚Ť─â mutual─â, prin acordurile economice ├«ntre R.P.R. ╚Öi vecinii ei; ├«n frunte cu Uniunea Sovietic─â, politica noastr─â extern─â a dus la consolidarea situa╚Ťiei interna╚Ťionale a Republicii Populare Rom├«ne. REZ. HOT. 115. 3. (Mai ales ├«n loc. adj. ╚Öi adv. ├«n acord) Sistem de remunerare ├«n care plata se stabile╚Öte prin ├«n╚Ťelegere, pe unitatea de produs realizat (pies─â sau opera╚Ťie), ceea ce duce la m─ârirea produc╚Ťiei. Munca ├«n acord constituie expresia just─â a sistemului de reparti╚Ťie dup─â cantitate ╚Öi calitate. ÔŚŐ Prin sistemul salariz─ârii ├«n acord este stimulat─â puternic cre╚Öterea productivit─â╚Ťii muncii. ÔŚŐ Acord progresiv = plata muncii ├«n acord, ├«n propor╚Ťie cresc├«nd─â, ├«n raport cu dep─â╚Öirea normei. ÔŚŐ Sum─â dat─â sau primit─â ca plat─â pentru unitatea de produs realizat. Acordurile se pl─âtesc la sf├«r╚Öitul lunii. 4. (Gram.) Expresie gramatical─â care stabile╚Öte concordan╚Ťa (├«n persoan─â, ├«n num─âr, ├«n gen sau ├«n caz) ├«ntre cuvinte legate prin raporturi de determinare. Acordul predicatului cu subiectul. 5. Sonoritate rezultat─â din reunirea a cel pu╚Ťin trei sunete, form├«nd o armonie. Buruian─â d─âdea din scripc─â c├«teva acorduri u╚Öoare. HOGA╚ś, DR. II 106. ÔŚŐ Fig. Subt degetele tale... Clavirul c├«nd r─âsun─â... De╚Ötep╚Ťi ├«n al meu suflet acorduri fioroase. ALEXANDRESCU, M. 127.
ACORD├ü, (1, 2) ac├│rd ╚Öi (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu concesie, cu ├«ng─âduin╚Ť─â, cu grij─â, cu aten╚Ťie, cu bun─âvoin╚Ť─â). Oamenii muncii privesc cu dragoste pe oamenii de ╚Ötiin╚Ť─â lega╚Ťi de popor. Ei acord─â o c─âlduroas─â pre╚Ťuire str─âdaniilor depuse de ace╚Ötia de a-╚Öi pune energia ╚Öi capacitatea creatoare ├«n slujba poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 1/1. To╚Ťi ceilal╚Ťi profesori am socotit c─â se poate acorda unui elev eminent alt termen pentru teza de mai. SADOVEANU, N. F. 175. 2. A stabili concordan╚Ťa (├«n persoan─â, ├«n num─âr, ├«n gen sau ├«n caz) ├«ntre cuvinte legate prin raporturi de determinare. ÔŚŐ (Refl.) Predicatul se acord─â cu subiectul ├«n num─âr ╚Öi ├«n persoan─â. 3. A da unui instrument muzical (pe baza diapazonului) o anumit─â ├«n─âl╚Ťime a sunetului, prin ├«ntinderea coardelor, prin a╚Öezarea tuburilor etc. Violonistul ├«╚Öi acordeaz─â instrumentul, a ├«n sf├«r╚Öit am acordat-o! (Cerc├«nd ghitara) Sun─â bine acum. ALECSANDRI, T. I 78.
AC├ôRD, acorduri, s. n. 1. ├Än╚Ťelegere, consim╚Ť─âm├ónt la ceva. ÔÖŽ Expr. A fi de acord s─â... = a se ├«nvoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceea╚Öi p─ârere (cu cineva). A c─âdea de acord = a ajunge la o ├«n╚Ťelegere deplin─â (cu cineva). De acord! = bine! ne-am ├«n╚Ťeles! (Pleonastic) De comun acord = ├«n perfect─â ├«n╚Ťelegere. 2. Conven╚Ťie (interna╚Ťional─â) care stabile╚Öte rela╚Ťiile reciproce dintre p─âr╚Ťi, privind drepturile ╚Öi ├«ndatoririle lor. 3. (├Än expr.) (Plat─â sau salariu) ├«n acord = (sistem de remunerare) ├«n raport cu cantitatea de produs realizat. Acord progresiv = plata muncii ├«n propor╚Ťie cresc├ónd─â, ├«n raport cu dep─â╚Öirea normei. ÔÖŽ (Concr.) Sum─â dat─â sau primit─â ca plat─â ├«n acord. 4. Expresie gramatical─â care stabile╚Öte concordan╚Ťa (├«n persoan─â, num─âr, gen sau caz) ├«ntre cuvinte legate prin raporturi de determinare. 5. Sonoritate rezultat─â din reunirea a cel pu╚Ťin trei sunete, form├ónd o armonie. ÔÇô Fr. accord.
ACORD├ü, (1, 2) ac├│rd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu ├«ng─âduin╚Ť─â, cu grij─â, cu aten╚Ťie, cu bun─âvoin╚Ť─â). 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecven╚Ťa unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel ├«nc├ót s─â fie egal─â cu frecven╚Ťa altui aparat, sistem fizic etc. ÔÖŽ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime. ÔÇô Fr. accorder.
ac├│rd s. n., pl. ac├│rduri
acórd-cádru (-ca-dru) s. n., art. acórdul-cádru (dar: acordul acesta cadru); pl. acórduri-cádru
acordá1 (a ~) (a da, a face acordul gramatical) vb., ind. prez. 3 acórdă
acordá2 (a ~) (a regla un instrument muzical) vb., ind. prez. 3 acordeáză
ac├│rd s. n., pl. ac├│rduri
acordá (a da, a face acordul gramatical) vb., ind. prez. 1 sg. acórd, 3 sg. și pl. acórdă
AC├ôRD s. 1. v. ├«n╚Ťelegere. 2. ├«n╚Ťelegere, ├«nvoial─â, vorb─â. (A╚Öa ne-a fost ~ul?) 3. (JUR.) consens, ├«n╚Ťelegere, (├«nv.) sogl─âsuire. 4. v. concordan╚Ť─â. 5. v. armonie. 6. v. ├«ncuviin╚Ťare. 7. (FIZ.) sintonie. 8. (MUZ.) armonie, consonan╚Ť─â, unisonan╚Ť─â.
ACORD├ü vb. 1. a da, (├«nv.) a d─ârui. (~-mi, te rog, pu╚Ťin─â aten╚Ťie!) 2. v. conferi. 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi, a regla. (A ~ un aparat, un instrument.) 5. v. ├«nstruna.
Acord Ôëá dezacord, disensiune, divergen╚Ť─â, litigiu
A acorda Ôëá a dezacorda, a discorda,
AC├ôRD s.n. 1. Comunitate de vederi asupra unui punct determinat ├«ntr-o ├«n╚Ťelegere; ├«nvoire, ├«n╚Ťelegere. 2. Tratat, conven╚Ťie ├«ntre state, care reglementeaz─â domenii determinate ale colabor─ârii interna╚Ťionale. 3. Remunerare a muncii prestate, fixat─â pe unitatea de produs realizat. ÔŚŐ Acord global = form─â de organizare ╚Öi de retribuire a muncii prin care se leag─â nemijlocit m─ârimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea ╚Öi importan╚Ťa muncii prestate. 4. Raport ├«ntre dou─â sau mai multe cuvinte ale c─âror forme trebuie s─â concorde potrivit genului, num─ârului, cazului, conjug─ârii etc. 5. Armonie a mai multor sunete muzicale produse ├«n acela╚Öi timp. ÔÖŽ Disciplin─â care studiaz─â legile de baz─â ale suprapunerii sunetelor muzicale ╚Öi ├«nl─ân╚Ťuirii lor. ÔÖŽ (Fiz.) Sintonie. [Cf. fr. accord, it. accordo].
ACORD├ü vb. I. tr. 1. A da (cu bun─âvoin╚Ť─â, cu aten╚Ťie); a concede; a atribui. 2. A stabili ├«ntre cuvintele unei propozi╚Ťii un raport impus de regulile sintaxei (├«n ceea ce prive╚Öte genul, num─ârul etc.). 3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (1,2) acord, (3) -dez, 3,6 (1,2) -d─â, (3) -deaz─â. / cf. fr. accorder, it. accordare].
AC├ôRD s. n. 1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare. ÔÖŽ a c─âdea de ~ = a se ├«nvoi; de comun ~ = a) ├«n perfect─â ├«n╚Ťelegere; b) ├«n unanimitate. 2. ├«n╚Ťelegere privitoare la rela╚Ťiile de colaborare ╚Öi de cooperare ├«ntre state, partide politice, organiza╚Ťii. 3. form─â de retribu╚Ťie a muncii prestate. ÔÖŽ ~ global = form─â de organizare ╚Öi de retribuire a muncii prin care se leag─â m─ârimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea ╚Öi importan╚Ťa muncii prestate. 4. concordan╚Ť─â ├«n num─âr, gen, caz, persoan─â ├«ntre care exist─â raporturi sintactice. 5. (fiz.) egalitate a frecven╚Ťelor de oscila╚Ťie a dou─â sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie (1). 6. (muz.) reunire a cel pu╚Ťin trei sunete, form├ónd o armonie; disciplin─â care studiaz─â legile de baz─â ale suprapunerii sunetelor muzicale. (< fr. accord, it. accordo)
ACORD├ü vb. tr. 1. a da; a concede; a atribui. 2. a stabili un acord (4) ├«ntre cuvintele unei propozi╚Ťii. 3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton. 4. a sintoniza. (< fr. accorder, lat. accordare)
ac├│rd (ac├│rduri), s. n. ÔÇô ├Än╚Ťelegere, ├«nvoial─â. < Fr. accord. ÔÇô Der. (din fr.) acorda, vb. (a da, a oferi); acordabil, adj. (care poate fi acordat); acordeon, s. n. (armonic─â, instrument muzical); acordeonist, s. m. (persoan─â care c├«nt─â la acordeon); acordar, s. m. (acordor); acordor, s. m. (persoan─â care se ocup─â cu acordarea unor instrumente muzicale).
AC├ôRD ~uri n. 1) ├Än╚Ťelegere ├«ntre dou─â sau mai multe persoane (juridice sau fizice) din care decurg anumite drepturi ╚Öi ├«ndatoriri. ~ interna╚Ťional. ~ comercial. 2) Comunitate de vederi asupra unui lucru; consim╚Ť─âm├ónt; ├«n╚Ťelegere. ÔŚŐ De comun ~ ├«n ├«n╚Ťelegere deplin─â. A fi (sau a c─âdea) de ~ a se ├«nvoi cu...; a accepta. De ~! m─â ├«nvoiesc! bine! Munc─â ├«n ~ munc─â normat─â, remunerat─â ├«n raport cu rezultatele ob╚Ťinute. 3) Concordan╚Ť─â de num─âr, gen, caz ╚Öi persoan─â ├«ntre cuvintele care se afl─â ├«n anumite raporturi sintactice. 4) Potrivire perfect─â a mai multor sunete muzicale (cel pu╚Ťin trei), produse ├«n acela╚Öi timp; armonie. 5) Garnitur─â de coarde pentru un instrument muzical. /<fr. accord, it. accordo
A ACORD├ü1 ac├│rd tranz. 1) A pune la dispozi╚Ťie (prin acord); a oferi. 2) (p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie) A uni prin acord gramatical. /<fr. accorder
acord n. 1. consim╚Ťire, ├«nvoial─â; de acord, ne-am ├«n╚Ťeles; 2. Gram. rela╚Ťiune ├«ntre mai multe vorbe: acordul articolului cu substantivul s─âu; 3. Muz. ├«mpreunarea mai multor sunete auzite deodat─â ╚Öi form├ónd armonie; 4. fig. pl. sunete melodioase, versuri (mai cu seam─â lirice): duios era ╚Öi ginga╚Ö acordul ├«ngeresc AL.
acord├á v. 1. a pune instrumente la acela╚Ö ton; 2. a recunoa╚Öte: acord c─â nÔÇÖam dreptate; 3. a da bucuros, a d─ârui: a acorda o gra╚Ťie; 4. a a╚Öeza vorbele unei propozi╚Ťiuni dup─â regulile gramaticale.
*ac├│rd n., pl. ur─ş (fr. accord). Conformitate de sentimente, ├«nvo─şal─â, ├«n╚Ťelegere: a fi de acord cu cineva. Armonie: acord ├«ntre gest ╚Öi cuvinte. Gram. Raport al cuvintelor, concordan╚Ť─â. Muz. Unirea armonic─â a ma─ş multor sunete: acord perfect.
*ac├│rd ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (fr. accorder). Pun ├«n acord: acordez do─ş adversar─ş. Conced, da┼ş: acord un r─âgaz, o gra╚Ťie. Gram. Pun cuvintele ├«n concordan╚Ť─â: acord sibiectu cu predicatu. Muz. Potrivesc vocea cu sunetele unu─ş instrument, potrivesc sunetele coardelor unu─ş instrument: acordez vioara.
ACORD s. 1. aranjament, combina╚Ťie, contract, conven╚Ťie, ├«n╚Ťelegere, ├«nvoial─â, ├«nvoire, leg─âm├«nt, pact, tranzac╚Ťie, (├«nv. ╚Öi pop.) leg─âtur─â, (pop.) t├«rg, tocmeal─â, tocmire, (prin Munt.) prinsoare (├«nv.) a╚Öez─âm├«nt, cuv├«nt, simfonie, sulf, ╚Öart, (arg.) ╚Öust─â. (Conform ~.) 2. ├«n╚Ťelegere, ├«nvoial─â, vorb─â. (A╚Öa ne-a fost ~?) 3. (JUR.) consens, ├«n╚Ťelegere, (├«nv.) sogl─âsuire. 4. concordan╚Ť─â, conformitate, coresponden╚Ť─â, potriveal─â, potrivire, (livr.) consonan╚Ť─â. (Exist─â un ~ deplin ├«ntre elementele ansamblului.) 5. armonie, ├«mp─âciuire, ├«n╚Ťelegere, pace, unire, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveal─â. (~ ce domnea ├«ntre ei.) 6. aprobare, asentiment, aviz, consim╚Ť─âm├«nt, consim╚Ťire, ├«ncuviin╚Ťare, ├«ng─âduin╚Ť─â, ├«nvoial─â, ├«nvoire, permisiune, voie, voin╚Ť─â, vrere, (├«nv. ╚Öi reg.) poslu╚Öanie, slobozenie, (Mold. ╚Öi Bucov.) pozvolenie, (├«nv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic f─âr─â ~ lui.) 7. (FIZ.) sintonie. 8. (MUZ.) armonie, consonan╚Ť─â, unisonan╚Ť─â.
ACORDA vb. 1. a da, (├«nv.) a d─ârui. (~-mi, te rog, pu╚Ťin─â aten╚Ťie!) 2. a atribui, a conferi, a da, a decerna, (├«nv. rar) a deferi. (A ~ un premiu, o distinc╚Ťie.) 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi, a regla. (~ un aparat, un instrument.) 5. (MUZ.) a ├«nstruna, (rar) a struni. (~ vioara.)
ac├│rd-c├ídru s. n. ├Än╚Ťelegere la nivel general, care serve╚Öte drept cadru pentru convorbiri ulterioare ÔŚŐ ÔÇ×Avem cu Rom├ónia un acord-cadru pentru colaborarea ╚Ötiin╚Ťific─â ╚Öi tehnic─â.ÔÇŁ Sc. 7 IX 66 p. 6. ÔŚŐ ÔÇ×Acorduri-cadru de cooperareÔÇŁ Sc. 9 XII 73 p. 3. ÔŚŐ ÔÇ×Acord-cadru ├«ntre sociali╚Ötii ╚Öi comuni╚Ötii spanioliÔÇŁ Sc. 6 IV 79 p. 4 (din acord + cadru; cf. fr. accord-cadre; DMN 1950)
ac├│rd s.n. 1. ├Än limbile cu flexiune, manifestare a rela╚Ťiilor sintactice de dependen╚Ť─â, const├ónd ├«n impunerea de c─âtre termenul regent subordonatului s─âu a obliga╚Ťiei de a repeta integral sau par╚Ťial informa╚Ťia gramatical─â a regentului. 2. Acordul substitutelor cu antecedentul const─â ├«n repetarea de c─âtre substitut a informa╚Ťiei de gen.
ac├│rd s.n. 1. ├Än limbile cu flexiune, manifestare a rela╚Ťiilor sintactice de dependen╚Ť─â, const├ónd ├«n impunerea de c─âtre termenul regent subordonatului s─âu a obliga╚Ťiei de a repeta integral sau par╚Ťial informa╚Ťia gramatical─â a regentului. 2. Acordul substitutelor cu antecedentul const─â ├«n repetarea de c─âtre substitut a informa╚Ťiei de gen.
acord (it. accordo; fr. accord; germ. Akkord), structur─â sonor─â alc─âtuit─â prin asocierea a trei sau mai multe sunete de ├«n─âl╚Ťimi diferite care se emit simultan. ├Än armonia (III, 1) clasic─â, a. este explicat pe baza principiului rezonan╚Ťei naturale (armonicelor* superioare) a corpurilor sonore, form├óndu-se prin suprapunerea de sunete la distan╚Ť─â de ter╚Ť─â*. A. poate fi alc─âtuit din 3, 4, 5, 6, 7... sunete. Nota de la baza a. se nume╚Öte fundamental─â*. prima not─â suprapus─â peste fundamental─â se nume╚Öte ter╚Ťa a., a doua, cvinta, a., a treia, septima a., ╚Ö.a.m.d. Denumirea a. se d─â ├«n func╚Ťie de intervalele* pe care le formeaz─â fundamentala cu celelalte note componente. A. de trei sunete (sin.: trison; echiv. lat. trias harmonica; germ. Dreiklang) este a. de baz─â al armoniei clasice ╚Öi prototipul form─ârii celorlalte a. ├«n didactica armoniei (III, 2). Aceasta poate fi: a. major sau perfect (format din ter╚Ť─â mare + ter╚Ť─â mic─â sau, pornind de la fundamental─â, din ter╚Ť─â mare ╚Öi cvint─â perfect─â), a. minor (ter╚Ť─â mic─â + ter╚Ť─â mare sau ter╚Ť─â mic─â ╚Öi cvint─â perfect─â; dualismul* ╚Öi polarismul* consider─â a. minor ca o imagine invers─â a a. major), a. mic╚Öorat (ter╚Ť─â mic─â, cvint─â mic╚Öorat─â), a. m─ârit (ter╚Ť─â mare, cvint─â m─ârit─â). A. de patru sunete se nume╚Öte a. de septim─â; a. de cinci sunete se nume╚Öte a. de non─â; a. de ╚Öase sunete se nume╚Öte a. de undecim─â* etc. Toate a. care au nota fundamental─â la baz─â (suprapunere de ter╚Ťe) se afl─â ├«n stare direct─â. Nota fundamental─â poate fi r─âsturnat─â la octav─â* r─âm├ón├ónd ter╚Ťa la baz─â; se ob╚Ťine astfel a. ├«n r─âsturnarea ├«nt├óia. Prin r─âsturnarea, ├«n continuare, a ter╚Ťei, baz─â r─âm├ón├ónd cvinta; se ob╚Ťine a. ├«n r─âsturnarea a doua. Dup─â materialul sonor din care sunt alc─âtuite, a. pot fi diatonice* sau cromatice*. De asemenea, dup─â senza╚Ťia auditiv─â de ÔÇ×├«n╚ŤelegereÔÇŁ sau ÔÇ×ne├«n╚ŤelegereÔÇŁ pe care o produc, a. pot fi consonante* sau disonante*. Evolu╚Ťia armoniei a dus la crearea unor noi a. care nu mai sunt bazate pe principiul suprapunererii de ter╚Ťe, ci prin suprapuneri de cvarte*, cvinte sau chiar secunde*, septime sau none. Armonia modern─â cunoa╚Öte noi a. ce se nasc din ├«mbog─â╚Ťirea cu sc─âri* muzicale (v. gam─â, mod) diferite de cele tradi╚Ťionale. A. mistic, denumirea acordului de cvarte, construit pe imaginea seriei armonicelor* superioare, ce genereaz─â ╚Öi a╚Öa-numita gam─â acustic─â (ex. 3), acord propriu muzicii lui Skriabin.
ACORDUL GENERAL PENTRU TARIFE ╚śI COMER╚Ü (├«n engl.: General Agreement on Tariffs and Trade ÔÇô G.A.T.T.), organiza╚Ťie interna╚Ťional─â guvernamental─â, cu sediul la Geneva, creat─â ├«n 1947 (├«╚Öi ├«ncepe activitatea ├«n 1948), ├«n scopul dezvolt─ârii comer╚Ťului mondial prin reducerea taxelor vamale, acordarea reciproc─â a clauzei na╚Ťiunii celei mai favorizate. Interzicerea restric╚Ťiilor cantitative la import ╚Öi acordarea de concesii comerciale f─âr─â reciprocitate ╚Ť─ârilor ├«n curs de dezvoltare. Face parte din sistemul O.N.U. G.A.T.T., are 104 membri cu drepturi depline (1991), printre care ╚Öi Rom├ónia (din 1971) ╚Öi rela╚Ťii speciale cu ├«nc─â 31 de state.
SCHENGEN, Acordurile de la ~, conven╚Ťie ├«ncheiat─â la Schengen (Luxembourg) ├«n 1985 de c─âtre Fran╚Ťa, Germania, Belgia, Luxembourg, Olanda, privind libera circula╚Ťie a persoanelor ├«n ÔÇ×spa╚Ťiul S.ÔÇŁ ╚Öi o politic─â comun─â fa╚Ť─â de alte state privind vizele de intrare, fi╚Öiere informatizate ╚Öi controlul la grani╚Ť─â. ├Än 1990, a aderat Italia ├«n 1992, Portugalia, Spania, Grecia; ├«n 1995, Austria; ├«n 1996, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia. ├Än 2001, Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia ╚Öi Elve╚Ťia.
ACORD (CONGRUEN╚Ü─é) s. n. (cf. fr. accord, it. accordo): form─â de exprimare a unui raport sintactic, ├«n care termenul nr. 1 (regent sau reprezent├ónd pu netul de plecare ├«n comunicare) impune termenului nr. 2 (subordonat sau reprezent├ónd punctul de sosire ├«n comunicare) categoriile gramaticale morfologice pe care le au ├«n comun (genul, num─ârul, cazul sau persoana). Constat─âm a.: ├«ntre o unitate sintactic─â ╚Öi una morfologic─â (acordul atributului adjectival, numeral sau verbal prin participiu ╚Öi al elementului predicativ suplimentar exprimat prin adjectiv sau prin participiu ÔÇô cu substantivul sau cu pronumele determinat: b─âiat silitor, elev─â silitoare, acest b─âiat, fata aceasta, doi elevi, dou─â teme, r├óndul al doilea, banca a doua, omul lovit, mingea lovit─â, ÔÇ×Maria vine vesel─âÔÇŁ, ÔÇ×O v─âd trist─âÔÇŁ); ├«ntre dou─â unit─â╚Ťi morfologice (a. articolului cu substantivul ├«nso╚Ťit: teiul, salcia, un stejar, o r─âchit─â, copil al p─âdurilor, carte a Oltului, oameni ai junglei, terase ale Ialomi╚Ťei, omul cel bun, fata cea harnic─â, solda╚Ťii cei viteji, livezile cele roditoare); ├«ntre dou─â unit─â╚Ťi sintactice (a. predicatului cu subiectul: ÔÇ×Oamenii muncescÔÇŁ, ÔÇ×Cerul este albastruÔÇŁ). ÔŚŐ ~ dup─â ├«n╚Ťeles: a. ├«n care modificarea formei predicatului e determinat─â de sensul ╚Öi nu de forma gramatical─â a subiectului cu care intr─â ├«n rela╚Ťie sintactic─â, a╚Öa cum se ├«nt├ómpl─â ├«n exemplele ÔÇ×O mul╚Ťime au venit imediat dup─â noiÔÇŁ, ÔÇ×O parte se ascunseser─â ├«n p─âdureÔÇŁ (predicatele sunt la plural datorit─â faptului c─â formele de singular o mul╚Ťime ╚Öi o parte exprim─â ÔÇ×o pluralitate de fiin╚ŤeÔÇŁ). ÔŚŐ ~ prin atrac╚Ťie: a. gre╚Öit, ├«n care modificarea formei predicatului e determinat─â de raportarea lui la un plural subordonat subiectului ╚Öi mai apropiat de predicat, la unul dintre elementele componente ale subiectului multiplu impus mai mult aten╚Ťiei vorbitorului sau mai apropiat de predicat sau de numele predicativ, ca ├«n exemplele ÔÇ×Un stol de vr─âbii s-au ab─âtut din zbor peste lanurile de gr├óuÔÇŁ (├«n loc de ÔÇ×Un stol... s-a ab─âtutÔÇŁ); ÔÇ×A fost odat─â un ├«mp─ârat ╚Öi o ├«mp─âr─âteas─âÔÇŁ (├«n loc de ÔÇ×Au fost odat─â un ├«mp─ârat ╚Öi o ├«mp─âr─âteas─âÔÇŁ): ÔÇ×Racul, broasca ╚Öi ╚Ötiuca a dus un sac cu gr├óu ├«n lacÔÇŁ (├«n loc de ÔÇ×Racul, broasca ╚Öi ╚Ötiuca au dus...ÔÇŁ); ÔÇ×Cinci mii de lei este o sum─â important─âÔÇŁ (├«n loc de ÔÇ×Cinci mii de lei sunt o sum─â...ÔÇŁ).

Acord dex online | sinonim

Acord definitie

Intrare: acord
acord substantiv neutru
Intrare: acorda (1 acord)
acorda 1 acord verb grupa I conjugarea I
Intrare: acord-cadru
acord-cadru substantiv neutru