Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 966373:

ACOPERĂMÎNT s. 1. acoperiș, înveliș, învelitoare, (înv. și pop.) coperiș, (înv. și reg.) pocriș, (reg.) haizaș, (prin Ban.) astrucămînt, (prin Olt.) astrucuș. (~ al unei case.) 2. (BIS.) (înv. și pop.) pocrov, (înv.) pocrovăț, pocroveață. (~ pentru vasele liturgice.)

Acoperământ dex online | sinonim

Acoperământ definitie