acoperitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 50V7 / V: (îvr) -iu / Pl: ~i, ~oare / E: acoperi + -tor] 1-9 a Care acoperă (1-9). 10 a (Îvr) Ocrotitor. 11 sf Acoperământ.

ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care acoperă; care garantează. 2. S. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor.

ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care acoperă; care garantează. 2. S. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor.

ACOPERITOÁRE, acoperitori, s. f. Obiect cu care se acoperă, se învelește sau se închide ceva. Acoperitoarea putinii.

ACOPERITOÁRE, acoperitori, s. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Din acoperi + suf. -(i)toare.

ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj. Care acoperă; care garantează. – Din acoperi + suf. -(i)tor.

acoperitoáre s. f., g.-d. art. acoperitórii; pl. acoperitóri

acoperitór adj. m., pl. acoperitóri; f. sg. și pl. acoperitoáre

acoperitoáre s. f., g.-d. art. acoperitórii; pl. acoperitóri

acoperitór adj. m., pl. acoperitóri; f. sg. și pl. acoperitoáre

ACOPERITOÁRE s. față, învelitoare. (~ de masă, de pernă.)

acoperitor m. cel ce acopere sau învelește case.

acoperitór, -oáre s. Ps. S. Protector. – Și cop-.

ACOPERITOARE s. față, învelitoare. (~ de masă, de pernă.)