Dicționare ale limbii române

2 intrări

14 definiții pentru acoperitoare

acoperitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 50V7 / V: (îvr) -iu / Pl: ~i, ~oare / E: acoperi + -tor] 1-9 a Care acoperă (1-9). 10 a (Îvr) Ocrotitor. 11 sf Acoperământ.
ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care acoperă; care garantează. 2. S. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor.
ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care acoperă; care garantează. 2. S. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor.
ACOPERITOÁRE, acoperitori, s. f. Obiect cu care se acoperă, se învelește sau se închide ceva. Acoperitoarea putinii.
ACOPERITOÁRE, acoperitori, s. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Din acoperi + suf. -(i)toare.
ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj. Care acoperă; care garantează. – Din acoperi + suf. -(i)tor.
acoperitoáre s. f., g.-d. art. acoperitórii; pl. acoperitóri
acoperitór adj. m., pl. acoperitóri; f. sg. și pl. acoperitoáre
acoperitoáre s. f., g.-d. art. acoperitórii; pl. acoperitóri
acoperitór adj. m., pl. acoperitóri; f. sg. și pl. acoperitoáre
ACOPERITOÁRE s. față, învelitoare. (~ de masă, de pernă.)
acoperitor m. cel ce acopere sau învelește case.
acoperitór, -oáre s. Ps. S. Protector. – Și cop-.
ACOPERITOARE s. față, învelitoare. (~ de masă, de pernă.)

acoperitoare definitie

acoperitoare dex

Intrare: acoperitoare
acoperitoare substantiv feminin
Intrare: acoperitor
acoperitor adjectiv