acoperíș sn [At: LB / Pl: (înv) -e, -uri / E: acoperi + -iș] 1 (Înv) Capac. 2 (Înv; îs) ~ ul țâțelor Sutien. 3 (Înv; îs) ~ ul capului muieresc Basma. 4 Parte superioară a unei clădiri Si: (pop) acoperământ, culme.

coperíș sn [At: ALECSANDRI, P. III, 86 / V: ~porấș / Pl: ~uri și ~e / E: coperi + -iș] (Îvp) 1 Acoperiș. 2 Capac.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iș.

COPERÍȘ, coperișuri, s. n. (Înv. și pop.) Acoperiș. – Coperi (înv. „a acoperi” < lat.) + suf. -iș.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iș.

COPERÍȘ, coperișuri, s. n. (Înv. și pop.) Acoperiș. – Coperi (înv. „a acoperi” < lat.) + suf. -iș.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de sus a unei construcții, care o acoperă și o apără împotriva fenomenelor atmosferice dăunătoare. Priveam uzina. Soarele arzînd Se oglindea-n acoperișu-i mare. CASSIAN, H. 48. Acoperișul de șindrilă al casei de mult a fost muiat de zăpezi și ploi, rupt și spulberat de vînturi; numai o bucată se mai ține pe un colț al zidurilor. SADOVEANU, O. III 343. Se disting oameni pe acoperișul vagoanelor. SAHIA, N. 51. - Variantă: (regional) coperíș s. n.

COPERÍȘ s. n. v. acoperiș.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de sus a unei construcții, care o acoperă și o apără de intemperii. – Din acoperi + suf. -iș.

acoperíș s. n., pl. acoperíșuri

coperíș (reg.) s. n., pl. coperíșuri

acoperíș s. n., pl. acoperíșuri

coperíș s. n., pl. coperíșuri

ACOPERÍȘ s. acoperământ, înveliș, învelitoare, (înv. și pop.) coperiș, (înv. și reg.) pocriș, (reg.) haizaș, (prin Ban.) astrucământ, (prin Olt.) astrucuș. (~ul unei case.)

COPERÍȘ s. v. acoperământ, acoperiș, înveliș, învelitoare.

ACOPERÍȘ ~uri n. Parte de deasupra a unei clădiri care o acoperă; acoperământ. ~ de tablă. /a acoperi + suf. ~iș

coperíș, coperíșuri, s.n. (înv. și pop.) 1. acoperiș, acoperământ, învelitoare, înveliș. 2. îmbrăcăminte. 3. (fig.) capac (la oală), fedeu, pocriș.

acoperiș n. învelitoarea casei.

coperiș n. acoperiș (poetic): pe sub înalte coperișuri AL.

coperiș n. acoperiș (poetic): pe sub înalte coperișuri AL.

acoperíș n., pl. urĭ și e (d. a acoperi). Munt. Învălitoarea unuĭ edificiŭ: acoperiș de olane. – Și coperiș.

ACOPERIȘ s. acoperămînt, înveliș, învelitoare, (înv. și pop.) coperiș, (înv. și reg.) pocriș, (reg.) haizaș, (prin Ban.) astrucămînt, (prin Olt.) astrucuș. (~ unei case.)

coperiș s. v. ACOPERĂMÎNT. ACOPERIȘ. ÎNVELIȘ. ÎNVELITOARE.

acoperiș, acoperișuri s. n. 1. pălărie; șapcă; fes; căciulă 2. protector influent