Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru acompaniament

acompaniam├ęnt sn [At: ODOBESCU, S. III, 100 / Pl: ~e / E: fr accompagnement, it accompagnamento] Totalitatea elementelor armonice, ritmice subordonate uneia sau mai multor linii melodice principale, vocale sau instrumentale.
ACOMPANIAM├ëNT, acompaniamente, s. n. 1. ├Änso╚Ťire a unei melodii cu alt─â melodie potrivit─â. 2. Parte muzical─â, instrumental─â sau orchestral─â, care ├«nso╚Ťe╚Öte ╚Öi sus╚Ťine un solist sau un ansamblu coral. [Pr: -ni-a-] ÔÇô Din fr. accompagnement.
ACOMPANIAM├ëNT, acompaniamente, s. n. 1. ├Änso╚Ťire a unei melodii cu alt─â melodie potrivit─â. 2. Parte muzical─â, instrumental─â sau orchestral─â, care ├«nso╚Ťe╚Öte ╚Öi sus╚Ťine un solist sau un ansamblu coral. [Pr.: -ni-a-] ÔÇô Din fr. accompagnement.
ACOMPANIAM├ëNT, acompaniamente, s. n. ├Änso╚Ťirea unei melodii c├«ntate din gur─â sau la un instrument muzical de baz─â, prin alt─â melodie ├«n armonie cu cea dint├«i, c├«ntat─â din gur─â, la alt instrument sau la un grup de instrumente; partea unei buc─â╚Ťi muzicale care are rolul de a acompania o melodie. V. ison, hang. Arie cu acompaniament de pian. ÔŚŐ Pe sub candida veselie a melodiei zb├«rn├«ie un acompaniament surd. ODOBESCU, S- III 100. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ni-a-.
ACOMPANIAM├ëNT, acompaniamente, s. n. ├Änso╚Ťirea unei melodii c├óntate din gur─â sau dintr-un instrument cu alt─â melodie, ├«n armonie cu cea dint├ói, c├óntat─â din gur─â, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. [Pr.: -ni-a-] ÔÇô Dup─â fr. accompagnement.
acompaniam├ęnt (-ni-a-) s. n., pl. acompaniam├ęnte
acompaniam├ęnt s. n. (sil. -ni-a-), pl. acompaniam├ęnte
ACOMPANIAMÉNT s. (MUZ.) (pop.) hang, ison. (~ul unei melodii.)
ACOMPANIAM├ëNT s.n. ├Änso╚Ťire cu vocea sau cu un instrument a melodiei principale dintr-o pies─â muzical─â; acord care ├«nso╚Ťe╚Öte sau sus╚Ťine melodia principal─â a unui c├óntec. [Cf. fr. accompagnement, it. accompagnamento].
ACOMPANIAM├ëNT s. n. parte accesorie destinat─â a sus╚Ťine melodia principal─â a unui c├óntec sau instrument. (< fr. accompagnement, it. accompagnamento)
ACOMPANIAM├ëNT ~e n. ├Änso╚Ťire instrumental─â sau vocal─â a melodiei principale. /<fr. accompagnement
acompaniament n. Muz. ├«nso╚Ťirea instrumentelor cu vocea sau ├«mpreunarea a dou─â instrumente diferite.
*acompaniam├ęnt n., pl. e (fr. accompagnement). ├Änso╚Ťire (├«n plimbare). Muz. ├Änso╚Ťire (cu vocea sa┼ş cu un instrument).
ACOMPANIAMENT s. (MUZ.) (pop.) hang, ison. (~ unei melodii.)
acompaniament (< fr. accompagner ÔÇ×a ├«ntov─âr─â╚ÖiÔÇŁ), ansamblul elementelor care, ├«n ╚Ťes─âtura muzical─â, au rol expresiv subordonat melodiei* (sau melodiilor) principale. Procedeul acompanierii vocii de c─âtre un instr. a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri (antic., ev. med.) ╚Öi a c├ó╚Ötigat ├«n importan╚Ť─â o dat─â cu dezvoltarea linbajului muzical. Forma cea mai rudimentar─â de a. const─â ├«n dublarea vocii (2) (vocilor) principale ╚Öi a fost practicat─â pe vremea trubadurilor* (sec. 12-13) dar mai ales ├«n Rena╚Ötere* c├ónd orch. se ad─âuga corului (4) pentru a-i spori sonoritatea. Ulterior, procedeul a fost folosit sporadic dar nu e abandonat cu totul nici ast─âzi (c├óntecul de mase). Acest a. se nume╚Öte ╚Öi a. ad libitum*. A. independent de melodie (numit ╚Öi a. obligat* e propriu stilului omofon (v. omofonie). Apare foarte rar ├«n ev. med. (mai ales sub forma unui fundal ritmic su╚Ťinut de instr. de percu╚Ťie), ceva mai mult ├«n Rena╚Ötere (├«n corurile cu scriitur─â acordic─â: madrigale*, villanelle*, chansonuri* etc., unde, ├«n unele cazuri, interesul muzical e concentrat la vocea superioar─â). A. se constituie deplin ├«n a doua jum─âtate a sec. 16 c├ónd apare procedeul monodiei* acompaniate (opera ├«n Italia, song-ul ├«n Anglia, lÔÇÖair de cour ├«n Fran╚Ťa etc.). Forma de a. instr. elaborat─â acum ├«n Italia ╚Öi apoi generalizat─â ├«n toat─â Europa este basul continuu*. Totu╚Öi, predilec╚Ťia pentru scriitura polif. face ca, ├«n genere, de-a lungul barocului*, gradul de subordonare al a. fa╚Ť─â de melodie s─â nu fie prea accentuat. Aceast─â subordonare se accentueaz─â mult ├«n clasicism*, odat─â cu trimful stilului omofon, epoc─â ├«n care nu numai abandonarea polif. ci chiar ╚Öi a basului continuu permite crearea unui a. mai suplu ╚Öi mai variat. Ulterior, a. se dezvolt─â, c├ó╚Ötig─â ├«n pondere (altfel spus, ├«╚Öi reduce ├«nsu╚Öi caracterul ÔÇ×acompaniatorÔÇŁ) pentru ca, ├«n muzica sec. 19-20, s─â ├«nt├ólnim adesea suprapuneri de planuri sonore egale ca importan╚Ť─â. ├Än sensul strict al cuv├óntului, a. se mai ├«nt├ólne╚Öte ast─âzi mai ales ├«n muzica de divertisment.

Acompaniament dex online | sinonim

Acompaniament definitie

Intrare: acompaniament
acompaniament substantiv neutru
  • silabisire: -ni-a-