acompania definitie

14 definiții pentru acompania

acompania vt [At: EMINESCU, N. 46 / P: ~ni-a / Pzi: ~iéz / E: fr accompagner] 1 A însoți. 2 A executa partea de acompaniament a unei piese muzicale.
ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr: -ni-a] – Din fr. accompagner.
ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Din fr. accompagner.
ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A însoți, a susține o melodie cîntată din gură sau dintr-un instrument muzical, cu altă melodie, în armonie cu cea dintîi, cîntată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. Văzu... o jună fată... acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce. EMINESCU, N. 46. 2. (Franțuzism) A întovărăși, a însoți, a petrece -pe cineva, a merge împreună cu cineva. Poți să mă acom- paniezi pînă la gară? – Pronunțat: -ni-a.
ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A însoți o melodie cântată din gură sau dintr-un instrument muzical cu altă melodie, în armonie cu cea dintâi, cântată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Fr. accompagner.
acompaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 acompaniáză, 1 pl. acompaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să acompaniéze; ger. acompaniínd (-ni-ind)
acompaniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. acompaniéz, 3 sg. și pl. acompaniáză, 1 pl. acompaniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. acompaniéze; ger. acompaniínd (sil. -ni-ind)
ACOMPANIÁ vb. 1. (MUZ.) a secunda. (Îl ~ la pian.) 2. v. însoți.
ACOMPANIÁ vb. I. tr. 1. A însoți cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. A însoți, a întovărăși pe cineva. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. accompagner, cf. it. accompagnare].
ACOMPANIÁ vb. tr. 1. a susține cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. a însoți pe cineva. (< fr. accompagner)
A ACOMPANIÁ ~éz tranz. 1) (interpreți sau melodii) A susține printr-un acompaniament. 2) (persoane) A urma în calitate de însoțitor; a însoți; a întovărăși; a conduce. /<fr. accompagner
acompanià v. 1. a însoți (din amicie sau politeță), a petrece pe cineva; 2. a însoți cu un instrument sau cu vocea partea principală a unei bucăți muzicale.
*acompaniéz v. tr. (fr. accompagner). Merg împreună cu cineva, conduc, însoțesc. Escortez. Muz. Cînt împreună cu cineva.
ACOMPANIA vb. 1. (MUZ.) a secunda. (Îl ~ la pian.) 2. a conduce, a duce, a însoți, a întovărăși, a petrece, (reg.) a întroloca. (L-a ~ pînă la poartă.)

acompania dex

Intrare: acompania
acompania verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ni-a