Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru acompania

acompania vt [At: EMINESCU, N. 46 / P: ~ni-a / Pzi: ~i├ęz / E: fr accompagner] 1 A ├«nso╚Ťi. 2 A executa partea de acompaniament a unei piese muzicale.
ACOMPANI├ü, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A sus╚Ťine o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ╚Ťine isonul. 2. A ├«ntov─âr─â╚Öi, a ├«nso╚Ťi pe cineva. [Pr: -ni-a] ÔÇô Din fr. accompagner.
ACOMPANI├ü, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A sus╚Ťine o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ╚Ťine isonul. 2. A ├«ntov─âr─â╚Öi, a ├«nso╚Ťi pe cineva. [Pr.: -ni-a] ÔÇô Din fr. accompagner.
ACOMPANI├ü, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A ├«nso╚Ťi, a sus╚Ťine o melodie c├«ntat─â din gur─â sau dintr-un instrument muzical, cu alt─â melodie, ├«n armonie cu cea dint├«i, c├«ntat─â din gur─â, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. V─âzu... o jun─â fat─â... acompaniind sunetele u╚Öoare a unor note dumnezeie╚Öti cu glasul ei dulce. EMINESCU, N. 46. 2. (Fran╚Ťuzism) A ├«ntov─âr─â╚Öi, a ├«nso╚Ťi, a petrece -pe cineva, a merge ├«mpreun─â cu cineva. Po╚Ťi s─â m─â acom- paniezi p├«n─â la gar─â? ÔÇô Pronun╚Ťat: -ni-a.
ACOMPANI├ü, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A ├«nso╚Ťi o melodie c├óntat─â din gur─â sau dintr-un instrument muzical cu alt─â melodie, ├«n armonie cu cea dint├ói, c├óntat─â din gur─â, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. 2. A ├«ntov─âr─â╚Öi, a ├«nso╚Ťi pe cineva. [Pr.: -ni-a] ÔÇô Fr. accompagner.
acompani├í (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 acompani├íz─â, 1 pl. acompani├ęm (-ni-em); conj. prez. 3 s─â acompani├ęze; ger. acompani├şnd (-ni-ind)
acompani├í vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. acompani├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. acompani├íz─â, 1 pl. acompani├ęm (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. acompani├ęze; ger. acompani├şnd (sil. -ni-ind)
ACOMPANI├ü vb. 1. (MUZ.) a secunda. (├Äl ~ la pian.) 2. v. ├«nso╚Ťi.
ACOMPANI├ü vb. I. tr. 1. A ├«nso╚Ťi cu vocea sau cu un instrument partea principal─â a unei buc─â╚Ťi muzicale. 2. A ├«nso╚Ťi, a ├«ntov─âr─â╚Öi pe cineva. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iaz─â, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. accompagner, cf. it. accompagnare].
ACOMPANI├ü vb. tr. 1. a sus╚Ťine cu vocea sau cu un instrument partea principal─â a unei buc─â╚Ťi muzicale. 2. a ├«nso╚Ťi pe cineva. (< fr. accompagner)
A ACOMPANI├ü ~├ęz tranz. 1) (interpre╚Ťi sau melodii) A sus╚Ťine printr-un acompaniament. 2) (persoane) A urma ├«n calitate de ├«nso╚Ťitor; a ├«nso╚Ťi; a ├«ntov─âr─â╚Öi; a conduce. /<fr. accompagner
acompani├á v. 1. a ├«nso╚Ťi (din amicie sau polite╚Ť─â), a petrece pe cineva; 2. a ├«nso╚Ťi cu un instrument sau cu vocea partea principal─â a unei buc─â╚Ťi muzicale.
*acompani├ęz v. tr. (fr. accompagner). Merg ├«mpreun─â cu cineva, conduc, ├«nso╚Ťesc. Escortez. Muz. C├«nt ├«mpreun─â cu cineva.
ACOMPANIA vb. 1. (MUZ.) a secunda. (├Äl ~ la pian.) 2. a conduce, a duce, a ├«nso╚Ťi, a ├«ntov─âr─â╚Öi, a petrece, (reg.) a ├«ntroloca. (L-a ~ p├«n─â la poart─â.)

Acompania dex online | sinonim

Acompania definitie

Intrare: acompania
acompania verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ni-a