aclama definitie

15 definiții pentru aclama

aclama vt [At: ODOBESCU, S. II, 523 / Pzi: aclam / E: fr acclamer, lat acclamare] 1-3 A-și manifesta aprobarea, simpatia sau entuziasmul prin urale sau aplauze Si: a aplauda, a ovaționa.
ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba, a-și manifesta entuziasmul prin aclamații; a ovaționa. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.
ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba prin strigăte de bucurie, prin manifestări publice ale entuziasmului; a ovaționa. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.
ACLAMÁ, aclam, vb. I. Tranz. (De obicei subiectul este o colectivitate) A manifesta aprobare sau admirație pentru o persoană, o idee, o acțiune, prin exclamații, urale sau aplauze; a ovaționa. Mitingul s-a încheiat cu o călduroasă manifestație de simpatie față de delegații străini participanți la congres, care au fost puternic aclamați. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2570.
ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a ovaționa. – Fr. acclamer (lat. lit. acclamare).
aclamá (a ~) (a-cla-) vb., ind. prez. 3 aclámă
aclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. aclám, 3 sg. și pl. aclámă
ACLAMÁ vb. a ovaționa.
A aclama ≠ a huidui, a declanșa, a șuiera
ACLAMÁ vb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaționa. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare].
ACLAMÁ vb. tr. a primi cu aclamații; a ovaționa. (< fr. acclamer, lat. acclamare)
A ACLAMÁ aclám tranz. A primi prin aclamații; a susține prin strigăte de aprobare; a ovaționa. [Sil. a-cla-] /<fr. acclamer, lat. acclamare
aclamà v. a primi cu strigăte de bucurie sau de aprobare.
*aclám, a v. tr. (lat. ac-clamare V. chem, ex-, pro- și re-clam). Salut pin aclamațiunĭ: aclam un orator, Numesc fără să votez: a fost aclamat rege, ca rege.
ACLAMA vb. a ovaționa. (Mulțimea îl ~.)

aclama dex

Intrare: aclama
aclama verb conjugarea I grupa I
  • silabisire: -cla-