aciola definitie

8 definiții pentru aciola

aciolá vr [At: HEM 188 / P: a-cio-la / Pzi: aciol, -léz / E: ns cf aciua] (Îvp) A se aciua.
ACIOLÁ, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua. – Cf. aciua.
ACIOLÁ, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua. – Cf. aciua.
ACIOLÁ, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua, a se oploși. În mahalaua noastră abia se aciolase cîțiva săteni de pe la Sohat. DELAVRANCEA, S. 227. – Pronunțat: -cio-.
ACIOLÁ, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua, a se oploși, a se stabili. [Pr.: -cio-] – V. aciua.
!aciolá (a se ~) (rar) (-cio-) vb. refl., ind. prez. 3 se acioleáză
aciolá vb. (sil. -cio-), ind. prez. 1 sg. acioléz, 3 sg. și pl. acioleáză
acĭuĭéz, a acĭuĭá și aciŭá v. tr. (lat. accéllo, -áre adăpostesc în celulă, d. cella, célulă, cămăruță, poĭată. Din accello vin formele fără l, ca acĭŭĭez, ĭar din accellare vine acĭolez). Adăpostesc. Rar. Odihnesc, potolesc. V. refl. Un bordeĭ, în care se aciŭa cum putea (Sadov. VR. 2, 9, 309), se acĭŭase acolo (Rebr. 2, 61). În Vc. Arg. acĭolez și acĭurez. În Trans. și Olt. mă acĭuĭesc: rămas numaĭ cu căsuța, s’a acĭuit pe lîngă Paraschiva (Rebr. 2, 35). V. olejesc 2.

aciola dex

Intrare: aciola
aciola verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cio-