Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru achita

achit├í [At: DA ms / Pzi: ach├şt / E: fr acquiter] 1-2 vtr A(-╚Öi) pl─âti o obliga╚Ťie material─â sau moral─â. 3 vt (Jur) A declara pe cineva nevinovat (prin judecat─â). 4 vt (Pfm) A omor├«.
ACHIT├ü, achit, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hot─âr├óre judec─âtoreasc─â c─â persoana trimis─â ├«n judecat─â penal─â este nevinovat─â. 2. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) pl─âti, a(-╚Öi) ├«ndeplini o obliga╚Ťie material─â sau moral─â. ÔŚŐ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sf├ór╚Öit o obliga╚Ťie. 3. Tranz. (Arg.) A omor├«, a ucide. ÔÇô Din fr. acquitter.
ACHIT├ü, ach├şt, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hot─âr├óre judec─âtoreasc─â c─â persoana trimis─â ├«n judecat─â penal─â este nevinovat─â. 2. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) pl─âti, a(-╚Öi) ├«ndeplini o obliga╚Ťie material─â sau moral─â. ÔŚŐ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sf├ór╚Öit o obliga╚Ťie. 3. Tranz. (Arg.) A omor├«, a ucide. ÔÇô Din fr. acquitter.
ACHIT├ü, ach├şt, vb. I. Tranz. 1. A declara nevinovat pe cineva printr-o hot─âr├«re judec─âtoreasc─â. Tribunalul a achitat pe inculpat. 2. (Cu privire la o datorie b─âneasc─â, la o obliga╚Ťie moral─â sau material─â etc.) A pl─âti, a lichida. A achitat la timp datoria. ÔŚŐ Refl. M-am ├«mprumutat ca s-o cump─âr... ╚Öi ├«nc─â n-am pl─âtit-o.. Dar ├«ntr-o lun─â-dou─â m-am achitat. DUMITRIU, N. 264. ÔŚŐ Expr. A se achita de ceva = a-╚Öi ├«ndeplini o obliga╚Ťie, a duce la bun sf├«r╚Öit o sarcin─â. Gospod─âriile colective s-au achitat cu cinste de sarcina trasat─â de partid de a fi ├«n fruntea ├«ntrecerii patriotice pentru terminarea la timp ╚Öi ├«n bune condi╚Ťii a campaniei ├«ns─âm├«n╚Ť─ârilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 1/6. 3. (Familiar) A omor├«, a ucide.
ACHIT├ü, ach├şt, vb. I. 1. Tranz. A declara nevinovat pe cineva printr-o hot─âr├óre judec─âtoreasc─â. 2. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) pl─âti, a(-si) lichida o obliga╚Ťie material─â sau moral─â. ÔŚŐ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sf├ór╚Öit o sarcin─â. 3. Tranz. (Fam.) A omor├«, a ucide. ÔÇô Fr. acquitter.
achit├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ach├şt─â
achit├í vb., ind. prez. 1 sg. ach├şt, 3 sg. ╚Öi pl. ach├şt─â
ACHIT├ü vb. 1. (JUR.) (├«nv.) a slobozi. (Judec─âtorul l-a ~ pe inculpat.) 2. a lichida, a onora, a pl─âti, (├«nv. ╚Öi pop.) a num─âra, (├«nv. ╚Öi reg.) a plini, (├«nv.) a r─âfui, a r─âspunde, (grecism ├«nv.) a exoflisi. (╚śi-a ~ datoria.) 3. a depune, a pl─âti, a v─ârsa. (A ~ ├«n termen rata.) 4. a sc─âpa. (S-a ~ de o mare obliga╚Ťie.)
ACHITÁ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.
A achita Ôëá a acuza, a condamna, a ├«nvinov─â╚Ťi, a os├óndi
ACHIT├ü vb. I. 1. tr. (Rar) A declara liber (de o datorie, de o sarcin─â); a declara nevinovat pe cineva, a scoate din culp─â. 2. tr., refl. A(-╚Öi) pl─âti, a(-╚Öi) lichida o datorie. ÔŚŐ refl. A se achita de ceva = a ├«nf─âptui, a ├«ndeplini (ceva). 3. tr. (Fam.) A ucide, a omor├«. [< fr. acquitter].
ACHIT├ü vb. I. tr. 1. (jur.) a declara pe cineva liber de r─âspundere penal─â, a scoate din culp─â. 2. (fam.) a ucide. II. tr., refl. a(-╚Öi) pl─âti o datorie. ÔÖŽ a se ~ de ceva = a ├«ndeplini (ceva). (< fr. acquitter)
achit├í (achit├ít, achit├ít), vb. 1. A pl─âti 2. A absolvi ├«n justi╚Ťie 3. (Arg.) A omor├«, a ucide. < Fr. acquitter. Din fr. acquit provine rom. achiu ÔÇ×prima bil─â de la biliardÔÇŁ ╚Öi alteori ÔÇ×tac de biliardÔÇŁ; al doilea sens se explic─â prin rus. kij, de aceea╚Öi provenien╚Ť─â (Bogrea, Dacor. II, 653). Cf. it. acchittare ╚Öi acchitto, ca termeni de biliard.
A ACHIT├ü ach├şt tranz. 1) (m─ârfuri, pierderi, datorii etc.) A compensa ├«n bani sau ├«n natur─â; a pl─âti. 2) (persoane) A declara ca fiind nevinovat (printr-o decizie judiciar─â). 3) fam. A lipsi de via╚Ť─â (premeditat sau ├«nt├ómpl─âtor); a ucide; a omor├«. /<fr. acquitter
A SE ACHIT├ü m─â ach├şt intranz. A se elibera (de o obliga╚Ťie material─â sau moral─â). ~ de o datorie. /<fr. aquitter
achit├á v. 1. a pl─âti, a r─âfui; 2. fig. a ├«mplini o ├«ns─ârcinare, o f─âg─âdueal─â sau o datorie: sÔÇÖa achitat ├«n con╚Ötiin╚Ť─â; 3. a declara nevinovat: acuzatul a fost achitat.
*ach├şt, a -a, v. tr. (fr. acquiter, d. quitte, achitat). Platesc, r─âfu─şesc: a achita o datorie. Constat plata: a achita un bilet, o factur─â. Fig. Liberez de supt acuza╚Ťiune: a achita un acuzat. V. Refl. M─â liberez de datori─ş materiale sa┼ş morale. ├Ämplinesc o ├«ns─ârcinare: sÔÇÖ a achitat bine.
ACHITA vb. 1. (JUR.) (├«nv.) a slobozi. (Judec─âtorul l-a ~ pe inculpat.) 2. a lichida, a onora, a pl─âti, (├«nv. ╚Öi pop.) a num─âra, (├«nv. ╚Öi reg.) a plini, (├«nv.) a r─âfui, a r─âspunde, (grecism ├«nv.) a exoflisi. (╚śi-a ~ datoria.) 3. a depune, a pl─âti, a v─ârsa. (A ~ ├«n termen rata.) 4. a sc─âpa. (S-a ~ de o mare obliga╚Ťie.)
achita vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE.
Achi╚Ťa v. Chiriachi 2.
achita, achit v. t. a omorî

Achita dex online | sinonim

Achita definitie

Intrare: achita
achita verb grupa I conjugarea I
Intrare: Achi╚Ťa
Achi╚Ťa