Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru achingiu

aching├şu sm [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: tc akinci] (├Än Evul Mediu, ├«n Imperiul Otoman) C─âl─âre╚Ť turc care tr─âia din prada de r─âzboi.
eching├şu sm vz achingiu
ACHING├ŹU, achingii, s. m. (├Än Evul Mediu, ├«n Imperiul Otoman) C─âl─âre╚Ť turc care tr─âia din prada de r─âzboi. [Var.: eching├şu] ÔÇô Din tc. akinc─▒.
ECHING├ŹU s. m. v. achingiu.
ACHING├ŹU, achingii, s. m. (├Än evul mediu, ├«n Imperiul Otoman) C─âl─âre╚Ť turc care tr─âia din prada de r─âzboi. ÔÇô Din tc. akinc─▒.
ECHING├ŹU, echingii, s. m. (├Änv.) C─âl─âre╚Ť turc folosit ├«n recunoa╚Öteri. ÔÇô Din tc. ak─▒nci.
aching├şu/eching├şu s. m., art. aching├şul/eching├şul; pl. aching├şi/eching├şi, art. aching├şii/eching├şii (-gi-ii)
eching├şu v. aching├şu
aching├şu/eching├şu s. m., art. aching├şul/eching├şul; pl. aching├şi/eching├şi, art. aching├şii/eching├şii
eching├şu v. achingiu
echingii m. pl. od. corp turcesc de eclerori, anteriori ienicerilor: vestita ceat─â a echingiilor B─éLC. [Turc. EKINDJI].
aching├ş┼ş m. (turc. akynăžy, d. akyn, ceambur, ra─şt─â p. jaf). Vechi. Pl. Un corp de c─âl─âre╚Ť─ş Turcoman─ş, singura trup─â existent─â la Turc─ş ├«n ainte de ├«nfiin╚Ťarea ─şenicerilor ╚Öi men╚Ťinut─â ma─ş t├«rzi┼ş ca c─âl─ârime neregular─â de cercet─âtor─ş. ÔÇô ╚śi echingi┼ş (turc. ekinăži). V. h├«nsar.
eching├ş┼ş, V. achingi┼ş.

Achingiu dex online | sinonim

Achingiu definitie

Intrare: achingiu
echingiu substantiv masculin admite vocativul
achingiu substantiv masculin admite vocativul
echingiu