achingiu definitie

13 definiții pentru achingiu

achingíu sm [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: tc akinci] (În Evul Mediu, în Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război.
echingíu sm vz achingiu
ACHINGÍU, achingii, s. m. (În Evul Mediu, în Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război. [Var.: echingíu] – Din tc. akincı.
ECHINGÍU s. m. v. achingiu.
ACHINGÍU, achingii, s. m. (În evul mediu, în Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război. – Din tc. akincı.
ECHINGÍU, echingii, s. m. (Înv.) Călăreț turc folosit în recunoașteri. – Din tc. akınci.
achingíu/echingíu s. m., art. achingíul/echingíul; pl. achingíi/echingíi, art. achingíii/echingíii (-gi-ii)
echingíu v. achingíu
achingíu/echingíu s. m., art. achingíul/echingíul; pl. achingíi/echingíi, art. achingíii/echingíii
echingíu v. achingiu
echingii m. pl. od. corp turcesc de eclerori, anteriori ienicerilor: vestita ceată a echingiilor BĂLC. [Turc. EKINDJI].
achingíŭ m. (turc. akynǧy, d. akyn, ceambur, raĭtă p. jaf). Vechi. Pl. Un corp de călărețĭ Turcomanĭ, singura trupă existentă la Turcĭ în ainte de înființarea ĭenicerilor și menținută maĭ tîrziŭ ca călărime neregulară de cercetătorĭ. – Și echingiŭ (turc. ekinǧi). V. hînsar.
echingíŭ, V. achingiŭ.

achingiu dex

Intrare: achingiu
echingiu substantiv masculin admite vocativul
achingiu substantiv masculin admite vocativul
echingiu