Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru acetilen─â

acetil├ęn─â sf [At: DA / E: fr acetyl├Ęne] Gaz incolor rezultat din ac╚Ťiunea apei asupra carbidului, utilizat ├«n industria chimic─â, la iluminat, sudur─â etc.
ACETIL├ëN─é s. f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otr─âvitor ├«n cantit─â╚Ťi mai mari, av├ónd numeroase folosiri ├«n industrie, la iluminat ╚Öi la sudura oxiacetilenic─â. ÔÇô Din fr. ac├ętyl├Ęne.
ACETIL├ëN─é s. f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otr─âvitor ├«n cantit─â╚Ťi mai mari, av├ónd numeroase folosiri ├«n industrie, la iluminat ╚Öi la sudur─â oxiacetilenic─â. ÔÇô Din fr. ac├ętyl├Ęne.
ACETIL├ëN─é s. f. Hidrocarbur─â gazoas─â, inodor─â ├«n stare pur─â, cu miros ur├«t c├«nd e impur─â, explozibil─â; arde cu flac─âr─â foarte luminoas─â ╚Öi se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la luminat, la lipitul sau la t─âiatul metalelor, precum ╚Öi ca materie prim─â ├«n industria chimic─â organic─â.
ACETIL├ëN─é s. f. Gaz incolor, cu miros specific, otr─âvitor ├«n cantit─â╚Ťi mai mari, av├ónd numeroase folosiri ├«n industrie. ÔÇô Fr. ac├ętyl├Ęne.
acetil├ęn─â s. f., g.-d. art. acetil├ęnei
acetil├ęn─â s. f., g.-d. art. acetil├ęnei
ACETILÉNĂ s. v. alchină.
ACETIL├ëN─é s.f. Gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flac─âr─â alb─â intens─â, folosindu-se la iluminat, la sudur─â etc. [< fr. ac├ętyl├Ęne].
ACETIL├ëN─é s. f. hidrocarbur─â aciclic─â nesaturat─â, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flac─âr─â alb─â intens─â. (< fr. ac├ętyl├Ęne)
ACETIL├ëN─é f. Gaz incolor, folosit ├«n industria chimic─â, la iluminat ╚Öi la sudur─â. Lamp─â cu ~. [G.-D. acetilenei] /<fr. ac├ętylene
acetilen─â f. gaz de luminat, cu o flac─âr─â albicioas─â (descoperit de Davy ├«n 1836). Prima lamp─â de acetilen─â fu pus─â ├«n comer╚Ť la Paris ├«n 1895.
*acetil├ęn─â f. pl. e (d. lat. acetum, o╚Ťet, ╚Öi vgr. ├Żle, substan╚Ť─â; fr. ac├ętylene). Chim. Un gaz idrocarbonat care se ob╚Ťine trat├«nd carbura de calci┼ş cu ap─â (C2H2). Acetilena d─â o flac─âr─â alb─â foarte str─âlucitoare, dar ├«ntrebuin╚Ťarea ei cere mar─ş precau╚Ťiun─ş. Poate produce ├«n─âdu╚Öire, iar pin amestecu cu aeru sa┼ş ├«n contact cu flac─âra face exploziune. A fost descoperit─â de Davy la 1836.
ACETILEN─é s. (CHIM.) alchin─â, hidrocarbur─â acetilenic─â.

Acetilen─â dex online | sinonim

Acetilen─â definitie

Intrare: acetilen─â
acetilen─â substantiv feminin