accidental definitie

15 definiții pentru accidental

accidentál, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 4 / Pl: ~i, ~e / E: fr accidentel] 1-2 a, av întâmplător. 3 a Secundar. 4 a (Muz; îs) Semn ~ Accident (5). 5 a (Muz; îs) Linii ~e Linii situate deasupra sau dedesubtul portativului.
ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. întâmplător; incidental. ♦ Secundar, neesențial. – Din fr. accidentel.
ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Întâmplător; incidental. ♦ Secundar, neesențial. – Din fr. accidentel.
ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Care se datorește unui accident, care se ivește sau se petrece din întîmplare, în mod neprevăzut sau neașteptat; întîmplător; p. ext. neesențial. În numeroase experiențe, neglijîndu-se unele aspecte accidentale, neesențiale, simplificîndu-se datele, amplificîndu-se efectele, făcîndu-se astfel mai vizibile manifestările relațiilor cauzale, se urmărește tocmai reliefarea a ceea ce e important, necesar in legătura dintre fenomene. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/1.
ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Întâmplător; p. ext. secundar, neesențial. – După fr. accidentel.
accidentál adj. m., pl. accidentáli; f. accidentálă, pl. accidentále
accidentál adj. m., pl. accidentáli; f. sg. accidentálă, pl. accidentále
ACCIDENTÁL adj. 1. v. întâmplător. 2. neesențial, secundar. (Un aspect ~ al problemei.)
ACCIDENTÁL, -Ă adj. Întâmplător; (p. ext.) neesențial. [Cf. fr. accidentel, engl. accidental].
ACCIDENTÁL, -Ă adj. 1. întâmplător, fortuit. 2. secundar, neesențial. (< fr. accidentel)
ACCIDENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este întâmplător; neprevăzut; cazual. 2) Care este neesențial, secundar. /<fr. accidentel
accidental a. ce vine pe neașteptate. ║ adv. din întâmplare.
*accidentál, -ă adj. (d. accident; fr. accidentel). Întîmplător, neprevăzut: întîlnire accidentală. Adv. Din întîmplare.
ACCIDENTAL adj. 1. incidental, întîmplător, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. neesențial, secundar. (Un aspect ~.)
accidental, constituent ∼, (engl. = accidental) 1. calificativ atribuit unui component al rocilor, care apare întâmplător, fără legătură cu procesele petrogenetice specifice; ex. unele enclave → xenolite, din rocile magmatice; 2. în cazul piroclastitelor, caracterul unui constituent provenit din infrastructura aparatului vulcanic; ex. fragmente de ș. crist., argile, calcare etc.

accidental dex

Intrare: accidental
accidental adjectiv