accidenta definitie

2 intrări

21 definiții pentru accidenta

accidentá vtr [At: MDA ms / Pzi: ~téz / E: fr accidanter] 1-2 A fi implicat într-un (sau a provoca un) accident (1).
accidénțe sfp [At: DEX2 / E: ger Akzidenz] Lucrări tipografice de tip special care folosesc în mod variat literele, liniile și ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă.
ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
ACCIDÉNȚĂ, accidențe, s. f. Lucrare tipografică de tip special care folosește în mod variat literele, liniile și ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă. – Din germ. Akzidenz.
ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
ACCIDÉNȚE s. f. pl. Lucrări tipografice de tip special care folosesc în mod variat literele, liniile și ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă. – Din germ. Akzidenz.
ACCIDÉNȚE s. f. pl. (Și în expr. lucrări de accidențe) Lucrări tipografice mărunte, variate, ornamentale. Lucrări de accidențe sînt: cărțile de vizită, invitațiile de nuntă etc.
ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
ACCIDÉNȚE s. f. pl. Lucrări tipografice variate cu un specific propriu (afișe, programe, cărți de vizită etc.). – După germ. Akzidenzen.
accidentá (a ~) vb., ind. prez. 3 accidenteáză
accidénță s. f., g.-d. art. accidénței; pl. accidénțe
accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. și pl. accidenteáză
accidénțe s. f. pl.
ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].
ACCIDÉNȚE s.f.pl. Lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, programe etc.). [< germ. Akzidenz].
ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)
ACCIDÉNȚE s. f. pl. lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, invitații, programe etc.). (< germ. Akzidenzen)
A ACCIDENTÁ ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accident
A SE ACCIDENTÁ mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accident
ACCIDÉNȚE f. pl. Lucrări tipografice care folosesc o bogată varietate de litere și de ornamente. /<germ. Akzidenz
*accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu.

accidenta dex

Intrare: accidență
accidență substantiv feminin
Intrare: accidenta
accidenta verb grupa I conjugarea a II-a