Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru accident

accident [At: DA / Pl: ~e, ~i / E: fr accident, lat accidens, -ntis] 1 sn ├Änt├ómplare neprev─âzut─â care poate provoca o avarie, r─ânirea sau moartea cuiva. 2 sn (Gig) Neregularitate a terenului. 3 sn (Fon; ├«s) ~ fonetic Modificare ├«nt├ómpl─âtoare, f─âr─â caracter de lege a unui sunet. 4 sm (Muz) Modificare a intona╚Ťiei unei note Si: altera╚Ťie. 5 sn Semn grafic care indic─â un accident (4).
ACCID├ëNT, (1, 2, 3, 4, 6) accidente, s. n., (5) acciden╚Ťi, s. m. 1. S. n. Eveniment fortuit, imprevizibil, care ├«ntrerupe mersul normal al lucrurilor (provoc├ónd avarii, r─âniri, mutil─âri sau chiar moartea). ÔÖŽ Fapt ├«nt├ómpl─âtor, banal, care aduce nenorocire. 2. S. n. (Fil.) ├Änsu╚Öire trec─âtoare, neesen╚Ťial─â a unui lucru. 3. S. n. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. S. n. (Lingv.; ├«n sintagma) Accident fonetic = modificare ├«nt├ómpl─âtoare a unui sunet, f─âr─â caracter de lege. 5. S. m. (Muz.) Altera╚Ťie. ÔÖŽ Semn care indic─â aceast─â modificare a intona╚Ťiei unei note. 6. S. n. (Med.) Fenomen nea╚Öteptat care survine ├«n cursul unei boli. ÔÇô Din fr. accident, lat. accidens, -ntis.
ACCID├ëNT (1-4, 6) accidente, s. n. (5) acciden╚Ťi, s. m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care ├«ntrerupe mersul normal al lucrurilor (provoc├ónd avarii, r─âniri, mutil─âri sau chiar moartea). ÔÖŽ Fapt ├«nt├ómpl─âtor, banal, care aduce nenorocire. 2. (Fil.) ├Änsu╚Öire trec─âtoare, neesen╚Ťial─â a unui lucru. 3. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. (Lingv.; ├«n sintagma) Accident fonetic = modificare ├«nt├ómpl─âtoare a unui sunet, f─âr─â caracter de lege. 5. (Muz.) Altera╚Ťie. ÔÖŽ Semn care indic─â aceast─â modificare a intona╚Ťiei unei note. 6. (Med.) Fenomen nea╚Öteptat care survine ├«n cursul unei boli. ÔÇô Din fr. accident, lat. accidens, -ntis.
ACCID├ëNT, (1, 2) accidente, s. n., (3) acciden╚Ťi, s. m. 1. ├Änt├«mplare care ├«ntrerupe ├«n mod neprev─âzut mersul normal al lucrurilor. Un accident la motor. ÔŚŐ ├Änt├«mplare care aduce o r─ânire, o mutilare sau moartea. ╚śi-a pierdut m├Äna ├«ntr-un accident de automobil. ÔŚŐ Accident de munc─â = r─ânire sau moarte ├«n timpul ╚Öi din cauza muncii. 2. Neregularitate a solului, ridic─âtur─â sau ad├«ncitur─â pe suprafa╚Ťa p─âm├«ntului. Accidente de teren. 3. (Muz.) Semn care, pus ├«naintea unei note, indic─â alterarea ├«n─âl╚Ťimii unui sunet cu un semiton sau dou─â. Acciden╚Ťii s├«nt: diezul, bemolul ╚Öi becarul.
ACCID├ëNT, (1, 2) accidente, s. n., (3) acciden╚Ťi, s. m. 1. ├Änt├ómplare nepl─âcut─â care ├«ntrerupe ├«n mod neprev─âzut mersul normal al lucrurilor. ÔÖŽ ├Änt├ómplare nenorocit─â care aduce r─ânirea, mutilarea sau moartea cuiva. 2. Neregularitate a solului. 3. (Muz.) Semn care, pus ├«naintea unei note, altereaz─â ├«n─âl╚Ťimea unui sunet cu un semiton sau dou─â. ÔÇô Fr. accident (lat. lit. accidens, -ntis).
accid├ęnt1 (semn muzical) s. m., pl. accid├ęn╚Ťi
accid├ęnt2 (├«nt├ómplare) s. n., pl. accid├ęnte
accid├ęnt (muz.) s. m., pl. accid├ęn╚Ťi
accid├ęnt (├«nt├ómplare) s. n., pl. accid├ęnte
ACCID├ëNT s. 1. (GEOGR.) denivelare, denivela╚Ťie, neregularitate. (~ de teren.) 2. v. altera╚Ťie.
ACCID├ëNT s.n. 1. ├Änt├ómplare neprev─âzut─â, venit─â pe nea╚Öteptate, care curm─â o situa╚Ťie normal─â. ÔÖŽ ├Änt├ómplare care aduce o nenorocire. 2. Ridic─âtur─â sau ad├óncitur─â care schimb─â perspectiva unui teren. 3. ├Änsu╚Öire a unui lucru, a unui fenomen nelegat─â de esen╚Ťa, de fiin╚Ťa lui. // s.m. Semn (diez, bemol etc.) care altereaz─â intona╚Ťia unei note. V. altera╚Ťie. ÔÖŽ Accident fonetic = modificare fonetic─â ├«nt├ómpl─âtoare (asimila╚Ťia, epenteza, metateza etc.). [Pron. ac-ci-, pl. -nte, (s.m.) -n╚Ťi. / < fr. accident, cf. it. accidente, lat. accidens].
ACCID├ëNT I. s. n. 1. eveniment ├«nt├ómpl─âtor ╚Öi neprev─âzut, cu consecin╚Ťe d─âun─âtoare. 2. ridic─âtur─â, ad├óncitur─â a unui teren. 3. ├«nsu╚Öire a unui lucru, fenomen nelegat─â de esen╚Ťa lui. 4. ~ fonetic = modificare fonetic─â ├«nt├ómpl─âtoare (asimila╚Ťia, epenteza, metateza). II. s. m. altera╚Ťie. (< fr. accident, lat. accidens)
accid├ęnt (-te), s. n. Eveniment imprevizibil care ├«ntrerupe mersul normal al lucrurilor. < Fr. accident. ÔÇô Der. (din fr.) accidental, adj.; accidentat, adj.; acciden╚Ť─â, s. f. (lucrare tipografic─â ce folose╚Öte ├«n mod variat literele, cu caracter comercial)., din germ. Akzidenz; acciden╚Ťar, s. m. (ze╚Ťar care se ocup─â cu acciden╚Ťe).
ACCID├ëNT ~e n. 1) ├Änt├ómplare neprev─âzut─â, care duce la o nenorocire; avarie. ~ de circula╚Ťie. 2) Defect ├«n func╚Ťionarea unei ma╚Öini, a unei instala╚Ťii etc. 3) Neregularitate a unui teren. /<fr. accident, lat. accidens, ~ntis
accident n. 1. ├«nt├ómplare neprev─âzut─â (mai adesea nenorocit─â): accidentele vie╚Ťii omene╚Öti; 2. pl. dispozi╚Ťiune variat─â a terenului, a luminei (├«ntrÔÇÖun tablou).
*accid├ęnt n., pl. e (fr. accident d. lat. ├íccidens, -├ęntis. care se ├«nt├ómpl─â. V. incident). ├Änt├«mplare neprev─âzut─â. Nenorocire. Accident de teren, r├«d─şc─âtur─â sa┼ş ad├«nc─âtur─â. Pict. Accidente de lumin─â, combina╚Ťiune a luminii ╚Öi a umbrelor pe tablo┼ş. Muz. (╚Öi masc.). Semn care modific─â nota (diez, bemol, becar).
ACCIDENT s. 1. (GEOGR.) neregularitate. (Dealul este un ~ de teren.) 2. (MUZ.) altera╚Ťie.
accident, (engl. = concretion) 1. (petrogr. sedim.), agregat monomineral, cu structur─â amorf─â, microcristalin─â sau, rar, larg cristalin─â, foarte variat ca morfologie ╚Öi bine delimitat de materialul rocii care-l ├«nglobeaz─â; a. apare ca produs diagenetic ├«n calcare (Ôćĺ silex, chaille), ├«n argile, loess (p─âpu╚Öi de loess) etc.; 2. (tect.), a. tectonic, deformare de amploare local─â a stratelor care constituie subsolul unei reg.
ACCIDENT AVIATIC eveniment ├«nt├ómpl─âtor, neprev─âzut, produs ├«n timpul desf─â╚Öur─ârii activit─â╚Ťii de zbor, provoc├ónd avarii, r─âniri, mutil─âri ╚Öi chiar moartea.
ACCIDENT FONETIC s. n. + adj. (< fr. accident phon├ętique, cf. lat. accidens, it. accidente): schimbare fonetic─â combinatorie (pozitiona├«─â) f─âr─â caracter de lege, neregulat─â, ├«nt├ómpl─âtoare. Sunt considerate a.f. toate modific─ârile fonetice condi╚Ťionate: asimilarea, disimilarea (disimila╚Ťia), haplologia, metateza, epenteza, anaptixa, proteza ╚Öi sincopa (v. pe fiecare ├«n parte precum ╚Öi modificare fonetic─â).

Accident dex online | sinonim

Accident definitie

Intrare: accident (pl. -╚Ťi)
accident pl. -╚Ťi substantiv masculin
Intrare: accident (pl. -e)
accident pl. -e substantiv neutru
Intrare: accident fonetic
accident fonetic substantiv neutru