Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru accesoriu

accesóriu, -ie [At: HASDEU, I. C. 31 / V: -or, -oară / Pl: ~ii / E: fr accessoire, lat accesorius] 1-2 sn, a (Obiect, piesă etc.) care constituie un element secundar, anex, complementar. 3 a (D. drepturi) Secundar în raport cu un altul, dar legat de acesta.
ACCES├ôRIU, -IE, accesorii, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Obiect, pies─â, dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar. 2. Adj. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar ├«n raport cu alt drept sau alt─â cerere, dar legat de acestea ╚Öi supun├óndu-se ca atare unor condi╚Ťii de fond ╚Öi de procedur─â comune. ÔÇô Din fr. accessoire, lat. accessorius.
ACCES├ôRIU, -IE, accesorii, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Obiect, pies─â, dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar. 2. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar ├«n raport cu alt drept sau alt─â cerere, dar legat de acestea ╚Öi supun├óndu-se ca atare unor condi╚Ťii de fond ╚Öi de procedur─â comune. ÔÇô Din fr. accessoire, lat. accessorius.
ACCES├ôRIU, -IE, accesorii, adj. Care constituie un element secundar, care serve╚Öte de adaos sau se adaug─â la un lucru principal. Ajutor├«ndu-se, ├«n mod accesoriu, cu dic╚Ťionarele cele mai complete, cu... adnota╚Ťiunile cele mai erudite, cu traducerile cele mai perfecte... ODOBESCU, S. II 364. (Mai ales la pl.; substantivat, n.) Piese ╚Öi accesorii de automobil, ca s─â ne ├«mbun─ât─â╚Ťim a╚Öezarea... cu accesoriile absolut necesare... Avea Bibescu Leventa, ceva eu aceste ┬źaccesorii absolut necesare┬╗. Ele erau, dup─â p─ârerea lui ╚Öi a doctorului Calalb, ┬źprimul pas spre civiliza╚Ťie┬╗: dou─â accesorii curate, cu pere╚Ťi ╚Öi acoperi╚Öuri de stuf. SADOVEANU, P. M. 16.
ACCES├ôRIU, -IE, accesorii, adj. Care constituie un element secundar. ÔŚŐ (Substantivat, n.) Accesorii de ├«mbr─âc─âminte. ÔÇô Fr. accessoire (lat. lit. accessorius).
acces├│riu1 [riu pron. r─şu] adj. m., f. acces├│rie (-ri-e); pl. m. ╚Öi f. acces├│rii
acces├│riu2 [riu pron. r─şu] s. n., art. acces├│riul; pl. acces├│rii, art. acces├│riile (-ri-i-)
accesóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. accesórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. accesórii
acces├│riu s. n. [-riu pron. -riu], art. acces├│riul; pl. acces├│rii, art. acces├│riile (sil. -ri-i-)
ACCESÓRIU adj. v. auxiliar.
ACCES├ôRIU, -IE adj. Care ├«nso╚Ťe╚Öte un element principal, fiind dependent de acesta. ÔÖŽ (s.n.; la pl.) Piese anexe ale unei ma╚Öini etc. [Cf. lat. accessorius, fr. accessoire].
ACCES├ôRIU, -IE I. adj. care ├«nso╚Ťe╚Öte un element principal, dependent de acesta; secundar, neesen╚Ťial. II. adj., s. n. (obiect, pies─â, dispozitiv) anex. (< fr. accessoire, lat. accessorius)
ACCES├ôRIU1 ~e (~i) Care ├«nso╚Ťe╚Öte un element principal; suplimentar. [Sil. -riu] /<lat. accessorius, fr. accessoire
ACCESÓRIU2 ~i n. mai ales la pl. 1) Piese anexe ale unei mașini sau ale unui aparat. ~i de automobil. 2) Obiecte mărunte (de îmbrăcăminte, de mobilier etc.). [Sil. -riu] /<lat. accessorius, fr. accessoire
accesoriu a. 1. care depinde de un lucru principal; 2. care se adaog─â la cel principal: clauz─â accesorie.
*acces├│ri┼ş, -e adj. (mlat. accessorius). Care depinde de un lucru principal: clauz─â accesorie S. n. Lucru accesori┼ş: a lua accesori┼ş drept principal. Accesoriile une─ş ma╚Öin─ş, buc─â╚Ťile care o compun or─ş o ├«ntre╚Ťin. Adv. ├Än mod accesori┼ş.
ACCESORIU adj. anex, auxiliar, secundar, subsidiar. (Element ~ într-un ansamblu.)

Accesoriu dex online | sinonim

Accesoriu definitie

Intrare: accesoriu
accesoriu substantiv neutru adjectiv
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu