Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru acceptor

accept├│r sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr accepteur] (Fiz) Atom trivalent care, introdus ├«ntr-un semiconductor, prime╚Öte electroni de la un atom din re╚Ťeaua cristalin─â a acestuia.
ACCEPT├ôR, -O├üRE, acceptori, -oare, adj., s. m. (Fiz.) (Atom de natur─â str─âin─â) care poate primi un electron suplimentar, determin├ónd apari╚Ťia unui gol pozitiv ├«n masa unui semiconductor. ÔÇô Din fr. accepteur.
ACCEPT├ôR, acceptori, s. m. (Fiz.) Atom trivalent care, introdus ├«ntr-un semiconductor, prime╚Öte electroni de la un atom din re╚Ťeaua cristalin─â a acestuia. ÔÇô Din fr. accepteur.
ACCEPT├ôR, acceptori, s. m. (Fiz.) Atom trivalent care introdus ├«ntr-un semiconductor prime╚Öte electroni de la un atom din re╚Ťeaua cristalin─â a acestuia. ÔÇô Din fr. accepteur.
acceptór1 adj. m., pl. acceptóri; f. sg. și pl. acceptoáre
accept├│r2 s. m., pl. accept├│ri
acceptór adj. m., s. m., pl. acceptóri; f. sg. și pl. acceptoáre
ACCEPTÓR s.m. Atom, grup de atomi sau de ioni cu învelișul electronic exterior incomplet. [Pron. ac-cep-. / < fr. accepteur].
ACCEPT├ôR, -O├üRE s. m. 1. (atom) capabil a primi electroni suplementari. 2. (substan╚Ť─â chimic─â) care poate fixa o alt─â substan╚Ť─â. (< fr. accepteur)

Acceptor dex online | sinonim

Acceptor definitie

Intrare: acceptor (adj.)
acceptor 1 adj. adjectiv
Intrare: acceptor (s.m.)
acceptor 2 s.m. substantiv masculin