Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru accept

acc├ępt sn [At: I. PAN╚ÜU, C. 287 / Pl: ~e / E: ger Akzept] 1 Consim╚Ť─âm├ónt scris pe o poli╚Ť─â prin care o persoan─â desemnat─â de emitentul poli╚Ťei se oblig─â s─â pl─âteasc─â beneficiarului, la scaden╚Ť─â, suma prev─âzut─â ├«n poli╚Ť─â Si: acceptare, (├«nv) accepta╚Ťiune. 2 (Pex) Poli╚Ť─â.
accepta vt [At: MAIORESCU, D. II, 189 / Pzi: acc├ępt / E: fr accepter] A fi de acord.
ACC├ëPT s. n. Consim╚Ť─âm├ónt scris pe o poli╚Ť─â, prin care o persoan─â, desemnat─â de emitentul poli╚Ťei, se oblig─â s─â achite beneficiarului, la scaden╚Ť─â, suma de bani din poli╚Ť─â. ÔÖŽ ├Äncuviin╚Ťare, aprobare. ÔÇô Din germ. Akzept, lat. acceptus.
ACCEPT├ü, acc├ępt, vb. I. Tranz. A fi de acord cu...; a primi, a consim╚Ťi s─â...; a admite, a aproba, a ├«ncuviin╚Ťa. ÔÖŽ A suporta, a tolera. ÔÇô Din fr. accepter, lat. acceptare.
ACC├ëPT, accepte, s. n. Consim╚Ť─âm├ónt scris de pe o poli╚Ť─â, prin care o persoan─â, desemnat─â de emitentul poli╚Ťei, se oblig─â s─â achite beneficiarului, la scaden╚Ť─â, suma de bani din poli╚Ť─â. ÔÇô Din germ. Akzept, lat. acceptus.
ACCEPT├ü, acc├ępt, vb. I. Tranz. A fi de acord cu...; a primi, a consim╚Ťi s─â...; a admite, a aproba, a ├«ncuviin╚Ťa. ÔÖŽ A suporta, a tolera. ÔÇô Din fr. accepter, lat. acceptare.
ACCEPT, accepte, s. n. H├«rtie de valoare prin care cineva se oblig─â s─â achite o sum─â de bani p├«n─â la un anumit termen. V. poli╚Ť─â.
ACCEPT├ü, acc├ępt, vb. I. Tranz. (├Än opozi╚Ťie cu refuza; cu privire la oferte, la propuneri) A primi, a consim╚Ťi la..., a se ├«nvoi la... Accept invita╚Ťia. ÔÖŽ (Cu privire la o situa╚Ťie, la un fapt) A fi de acord cu..., a se ├«nvoi la..., a admite, a aproba. Nu pot s─â accept vorbirea aceasta dec├«t cu largi rezerve. GALACTION, O. I 226.
ACC├ëPT, accepte, s. n. Document de credit emis de o ├«ntreprindere asupra alteia ╚Öi prev─âzut cu o men╚Ťiune semnat─â de aceasta din urm─â, prin care se oblig─â s─â achite o anumit─â sum─â de bani la termenul fixat de emitent. ÔÇô Germ. Akzept (lat. lit. acceptus).
ACCEPT├ü, acc├ępt, vb. I. Tranz. A primi, a consim╚Ťi s─â...; a fi de acord cu...; a admite, a aproba. ÔÇô Fr. accepter (lat. lit. acceptare).
acc├ępt s. n.
accept├í (a ~) vb., ind. prez. 3 acc├ępt─â
acc├ępt s. n., pl. acc├ępte
accept├í vb., ind. prez. 1 sg. acc├ępt, 3 sg. ╚Öi pl. acc├ępt─â, 1 pl. accept─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. acc├ępte
ACCEPT├ü vb. 1. v. aproba. 2. v. admite. 3. v. consim╚Ťi. 4. v. conveni. 5. (POL.) a agrea. (A ~ un ambasador.) 6. v. recunoa╚Öte. 7. v. ├«ng─âdui. 8. v. ├«mp─ârt─â╚Öi.
A accepta Ôëá a dezaproba, a refuza, a renun╚Ťa, a respinge
ACC├ëPT s.n. ├Änscris, act prin care cineva se oblig─â s─â achite o datorie la scaden╚Ť─â. [< germ. Akzept, cf. lat. acceptus].
ACCEPT├ü vb. I. tr. A se ├«nvoi, a primi, a consim╚Ťi, a admite. [Pron. ac-cep-. / cf. fr. accepter, lat. acceptare].
ACC├ëPT s. n. 1. ├«nscris prin care cineva se oblig─â s─â achite o datorie la scaden╚Ť─â. 2. acord, aprobare. (< germ. Akzept)
ACCEPT├ü vb. tr. a primi, a consim╚Ťi, a fi de acord. (< fr. accepter, lat. acceptare)
accept├í (accept├ít, ├ít), vb. ÔÇô A fi de acord, a admite. < Fr. accepter. ÔÇô Der. accept, s. n., din germ. Akzept care coincide cu pers. I de la accepta; acceptabil, adj.; acceptant, s. m. (persoan─â care accept─â); accep╚Ťiune, s. f.
ACC├ëPT ~e n. Act prin care cineva se oblig─â s─â achite o datorie la scaden╚Ť─â. /<germ. Akzept, lat. acceptus
A ACCEPT├ü acc├ępt tranz. 1) (cadouri, propuneri) A primi ├«n mod voit. 2) fin. (conturi, poli╚Ťe etc.) A primi ├«n vederea achit─ârii. /<fr. accepter, lat. acceptare
accept n. poli╚Ť─â, efect de comer╚Ť prin care o persoan─â se oblig─â s─â pl─âteasc─â la scaden╚Ť─â o sum─â hot─âr├«t─â.
accept├á v. 1. a primi (bucuros) 2. a semna o poli╚Ť─â.
*accept ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (lat. accept├íre, d. ac-c├şpere, ac-c├ęptum a primi. V. ├«ncep. Primesc de bun─â voie: accept un dar. M─â ar─ât gata de: accept lupta. Accept o poli╚Ť─â, m─â angajez sÔÇÖo pl─âtesc la scaden╚Ť─â.
ACCEPTA vb. 1. a admite, a aproba, a consim╚Ťi, a ├«ncuviin╚Ťa, a se ├«ndupleca, a ├«ng─âdui, a se ├«nvoi, a l─âsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (├«nv. ╚Öi pop.) a se prinde, (├«nv. ╚Öi reg.) a se pleca, (Mold. ╚Öi Bucov.) a pozvoli, (├«nv.) a aprob─âlui, a mul╚Ťumi, a ogodi. (A ~ s─â se scoat─â la concurs postul vacant.) 2. a admite, a primi. (A fost ~ la club.) 3. a admite, a consim╚Ťi, a se ├«nvoi, a primi, a voi, a vrea. (~ s─â fii sofia mea?) 4. a conveni, a se ├«nvoi, (├«nv.) a prist─âni. (A ~ s─â vin─â la nunt─â.) 5. (POLITIC─é) a agrea. (A ~ un ambasador.) 6. a admite, a m─ârturisi, a recunoa╚Öte. (P├«n─â la urm─â a ~ c─â a╚Öa este.) 7. a admite, a concepe, a ├«ng─âdui, a permite, a r─âbda, a suferi, a suporta, a tolera, (├«nv. ╚Öi reg.)a prist─âni, (├«nv.) a obicn├«, a volnici, (fig. fam.) a ├«nghi╚Ťi. (Nu pot ~ una ca asta!) 8. a admite, a ├«mp─ârt─â╚Öi, a primi. (Nu ~ opiniile lui.)
acc├ępt s. n. Acord, aprobare ÔŚŐ ÔÇ×Prima mi╚Öcare ÔÇô acceptul de a pl─âti un impozit de 649 691 lei.ÔÇŁ Sc. 19 V 82 p. 2 (din accepta; DN3, alt sens)

Accept dex online | sinonim

Accept definitie

Intrare: accept
accept substantiv neutru
Intrare: accepta
accepta verb grupa I conjugarea I