Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru accentua

accentua vt [At: MAIORESCU, CR. II, 206 / Pzi: ~uez / E: fr accentuer] 1 (D. vocale, silabe, cuvinte sau grupuri de cuvinte) A marca prin accent (1). 2 (Fig) A reliefa. 3 (Fig) A intensifica.
ACCENTU├ü, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent (1). ÔÖŽ Fig. A sublinia, a ├«nt─âri, a pune ├«n eviden╚Ť─â, a reliefa. 2. Refl. Fig. A se intensifica. [Pr.: -tu-a] ÔÇô Din fr. accentuer.
ACCENTU├ü, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent (1). ÔÖŽ Fig. A sublinia, a ├«nt─âri, a pune ├«n eviden╚Ť─â, a reliefa. 2. Refl. Fig. A se intensifica. [Pr.: -tu-a] ÔÇô Din fr. accentuer.
ACCENTU├ü, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent (ori printr-un semn grafic) o silab─â sau un cuv├«nt; a scoate ├«n relief o propozi╚Ťie sau o fraz─â, prin intona╚Ťie ori prin m─ârirea intensit─â╚Ťii vocii. Accentu─âm silaba penultim─â. ÔŚŐ Fig. A scoate ├«n relief, a sublinia, a ├«nt─âri, a ap─âsa. V-am vorbit r├«ndul trecut de faptul acesta. ╚śi am accentuat c─â el are o mare ├«nsemn─âtate. 2. Refl. Fig. A spori, a cre╚Öte. Contradic╚Ťiile din lag─ârul imperialist se accentueaz─â tot mai mult. ÔŚŐ T─âl─âzuirea c├«mpiilor se accentueaz─â, iar valurile lor domoale se umfl─â ╚Öi se urc─â spre cer. BOGZA, C. O. 153. - Pronun╚Ťat: -tu-a.
ACCENTU├ü, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent sau prin alt semn o silab─â sau un cuv├ónt; a reliefa o propozi╚Ťie sau o fraz─â, prin intona╚Ťie. ÔÖŽ Fig. A sublinia, a ├«nt─âri. 2. Refl. Fig. A cre╚Öte, a spori. [Pr.: -tu-a] ÔÇô Dup─â fr. accentuer.
accentu├í (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 accentue├íz─â, 1 pl. accentuß║»m (-tu-─âm); conj. prez. 3 s─â accentu├ęze (-tu-e-); ger. accentuß║ąnd (-tu-├ónd)
accentu├í vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. accentu├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. accentue├íz─â, 1 pl. accentu─âm (sil. -tu-─âm); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. accentu├ęze (sil. -tu-e-); ger. accentu├ónd (sil. -tu-├ónd)
ACCENTU├ü vb. 1. a eviden╚Ťia, a ├«nt─âri, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a ├«nvedera, a poten╚Ťa. (A ~ calit─â╚Ťile lucr─ârii.) 2. v. insista. 3. a se amplifica, a cre╚Öte, a se intensifica, a se ├«nt─âri, a se ├«nte╚Ťi, a se m─âri, a spori.
ACCENTU├ü vb. I. 1. tr. A scoate ├«n eviden╚Ť─â prin accent (ori printr-un semn grafic) o silab─â (sau un cuv├ónt ├«ntr-o fraz─â). ÔÖŽ (Fig.) A reliefa, a sublinia. 2. refl. (Fig.) A se m─âri, a spori, a cre╚Öte. [Pron. ac-cen-tu-a. / < fr. accentuer].
ACCENTU├ü vb. I. tr. 1. a scoate ├«n eviden╚Ť─â prin accent. 2. (fig.) a reliefa, a sublinia. II. refl. (fig.) a se m─âri, a cre╚Öte treptat. (< fr. accentuer)
A ACCENTU├ü ~├ęz tranz. 1) (silabe, cuvinte, propozi╚Ťii) A eviden╚Ťia prin accent. 2) fig. A scoate ├«n eviden╚Ť─â ├«n mod deosebit; a sublinia. [Sil. -tu-a] /<fr. accentuer
A SE ACCENTUÁ se ~eáză intranz. (despre procese, fenomene) A se desfășura într-un mod din ce în ce mai energic; a deveni mai intens; a se intensifica; a se adânci. [Sil. -tu-a] /<fr. accentuer
accentuà v. 1. a rosti cuvintele după regulele accentului tonic; 2. a pune accentele în scris; 3. fig. a face să reiasă, a exprima cu energie și claritate.
*accentu├ęz v. tr. (mlat. accentuare, fr. accentuer). Pun accentu. Variez vocea. Fig. Scot ├«n relief.
ACCENTUA vb. 1. a eviden╚Ťia, a ├«nt─âri, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a ├«nvedera, a poten╚Ťa. (A ~ calit─â╚Ťile lucr─ârii.) 2. a ap─âsa, a insista. (A ~ asupra celor spuse mai ├«nainte.) 3. a se amplifica, a cre╚Öte, a se intensifica, a se ├«nt─âri, a se ├«nte╚Ťi, a se m─âri, a spori. (Viteza v├«ntului s-a ~.)

Accentua dex online | sinonim

Accentua definitie

Intrare: accentua
accentua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tu-a