accelerație sf [At: DA / Pl: ~ii / V: (înv) ~țiune / E: fr accélération] (Fiz) Creștere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp.

accelerațiúne sf vz accelerație

ACCELERÁȚIE, accelerații, s. f. Creștere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp. ♦ Accelerație gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. [Var.: accelerațiúne s. f.] – Din fr. accélération, lat. acceleratio, -onis.

ACCELERAȚIÚNE s. f. v. accelerație.

ACCELERÁȚIE, accelerații, s. f. Creștere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp. ♦ Accelerație gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. [Var.: accelerațiúne s. f.] – Din fr. accélération, lat. acceleratio, -onis.

ACCELERAȚIÚNE s. f. v. accelerație.

ACCELERÁȚIE, accelerații, s. f. (Fiz.) Creșterea de viteză, în unitatea de timp, a unui mobil. ◊ Accelerație de demaraj v. demaraj. – Pronunțat: -ți-e.

ACCELERÁȚIE, accelerații, s. f. Variație a vitezei unui corp, în raport cu unitatea de timp. – Fr. accélération (lat. lit. acceleratio, -onis).

acceleráție (-ți-e) s. f., art. acceleráția (-ți-a), g.-d. art. acceleráției; pl. acceleráții, art. acceleráțiile (-ți-i-)

acceleráție s. f. (sil. -ți-e), art. acceleráția (sil. -ți-a), g.-d. art. acceleráției; pl. acceleráții, art. acceleráțiile (sil. -ți-i-)

ACCELERÁȚIE s.f. Creștere a vitezei unui corp în mișcare într-o unitate de timp. ◊ Accelerația gravitației = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă în vid. [Gen. -iei, var. accelerațiune s.f. / cf. fr. accélération, it. accelerazione, lat. acceleratio].

ACCELERAȚIÚNE s.f. v. accelerație.

ACCELERÁȚIE s. f. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp. ♦ ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. (< fr. accélération, lat. acceleratio)

ACCELERÁȚIE ~i f. Variație a vitezei unui corp într-o unitate de timp. [G.-D. accelerației; Sil. -ți-e] /<fr. accélération, lat. acceleratio, ~onis

*accelerațiúne f. (lat. accelerátio, -ónis). Acțiunea de a accelera, ĭuțire, grăbire. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

ACCELERAȚIE GRAVITAȚIONALĂ (g) accelerație de mișcare a corpurilor în vid într-un câmp gravitațional, care depinde de poziția punctului față de centrul de atracție, reprezentând intensitatea câmpului gravitațional în punctul respectiv, g fiind numeric egală cu forța cu care este atrasă unitatea de masă. În cazul Pământului se definește valoarea normală la nivelul mării și latitudinea 0 la 45°, gn = 9,80665 m/s2.