accelerator definitie

15 definiții pentru accelerator

accelerator, ~oare [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: accélérateur] 1 a Care accelerează. 2 sn Mecanism care pennite accelerarea turațiilor unui motor. 3 sn (Pre) Pedală care comandă acest mecanism. 4 sn Instalație pentru accelerarea microparticulelor. 5-6 sm, a (Substanță) care se adaugă unor materiale pentru a mări viteza unor reacții chimice sau a unor procese fizico-chimice.
ACCELERATÓR, -OÁRE, acceleratori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care accelerează. 2. S. n. Mecanism care permite accelerarea turațiilor unui motor; pedală care comandă acest mecanism. ♦ Instalație pentru accelerarea microparticulelor. 3. S. m., adj. (Substanță) care se adaugă unor materiale pentru a mări viteza unor reacții chimice sau a unor procese fizico-chimice. – Din fr. accélérateur.
ACCELERATÓR, -OÁRE, acceleratori, -oare, adj. subst. 1. Adj. Care accelerează. 2. S. n. Mecanism care permite accelerarea turațiilor unui motor; pedală care comandă acest mecanism. ♦ Instalație pentru accelerarea microparticulelor. 3. S. m., adj. (Substanță) care se adaugă unor materiale pentru a mări viteza unor reacții chimice sau a unor procese fizico-chimice. – Din fr. accélérateur.
ACCELERATÓR, acceleratoare, s. n. Mecanism care permite să se mărească turația motorului la autovehicule. ♦ Pedală care comandă acest mecanism. Apăsă cu talpa pe accelerator.
ACCELERATÓR, -OÁRE, s. n. 1. Mecanism care permite iuțirea turațiilor unui motor; pedală care comandă acest mecanism. 2. Substanță care se adaugă unor materiale pentru a grăbi desfășurarea unor fenomene fizico-chimice. – După fr. accélérateur.
acceleratór1 adj. m., pl. acceleratóri; f. sg. și pl. acceleratoáre
acceleratór2 (substanță) s. m., pl. acceleratóri
acceleratór3 (instalație) s. n., pl. acceleratoáre
acceleratór s. m. (substanță), adj. m., pl. acceleratóri; f. sg. și pl. acceleratoáre
acceleratór (mecanism) s. n., pl. acceleratoáre
ACCELERATÓR, -OÁRE adj. Care accelerează. // s.n. 1. Dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor la autovehicule etc.); pedală care comandă acest dispozitiv. 2. Instalație care imprimă particulelor elementare (electroni, protoni etc.) viteze foarte mari. 3. procedeu folosit în cinematografie pentru imprimarea unor mișcări de desfășurare lentă. // adj., s.m. (Substanță) care mărește viteza unei reacții chimice sau a unui proces fizico-chimic. [Pl. -toare, (s.m.) -tori. / Cf. fr. accélérateur, it. acceleratore, engl. accelerator].
ACCELERATÓR, -OÁRE I. adj. care accelerează. II. s. n. 1. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv. 2. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă. 3. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari. III. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului. (< fr. accélérateur)
ACCELERATÓR ~oáre n. 1) Mecanism care permite mărirea vitezei unui motor. 2) Pedală care pune în mișcare acest mecanism. ◊ ~ de particule aparat folosit pentru a mări viteza particulelor elementare în scopul realizării unor reacții nucleare. 3) Substanța care grăbește o reacție chimică sau un proces fizico-chimic. /<fr. accélérateur
*acceleratór, -oáre adj. Care accelerează. Care se accelerează: forța acceleratoare a unuĭ corp care cade.
ACCELERATOR, acceleratoare motor rachetă cu combustibil solid atașabil avioanelor supersonice pentru a creea o forță de propulsie inițială și a-l catapulta pe direcția de zbor stabilită până la o anumită viteză. Sin. fuzee auxiliară de start, rachetă auxiliară de decelare.

accelerator dex

Intrare: accelerator (adj.)
accelerator 1 adj. adjectiv
accelerator 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: accelerator (s.m.)
accelerator 2 s.n. substantiv neutru
accelerator 3 s.m. substantiv masculin