acárniță sf [At: HEM 121 / Pl: ~țe / E: acar1 + -niță] (Mol) Acar1.

ACÁRNIȚĂ, acarnițe, s. f. (Reg.) Acăriță. – Ac + suf. -arniță.

ACÁRNIȚĂ, acarnițe, s. f. (Reg.) Acăriță. – Ac + suf. -arniță.

ACÁRNIȚĂ, acarnițe, s. f. (Reg.) Acăriță. – Din ac + suf. -arniță.

acárniță (reg.) s. f., g.-d. art. acárniței; pl. acárnițe

acárniță s. f., g.-d. art. acárniței; pl. acárnițe

ACÁRNIȚĂ ~e f. 1) Cutiuță de păstrat ace, ață și alte obiecte necesare la cusut; acar. 2) Perniță în care se înfig acele. / ac + suf. ~arniță

acarniță f. cutiuță de ace.

2)*acár n., pl. e (d. ac). Cutioară de ținut ace. – Și acáriță și acárniță, pl. e.

acarniță, acarnițe s. f. femeie cu greutăți materiale