Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru acaret

acar├ęt sn [At: PRAVILA (1814), 51 / V: (reg) eca- / Pl: ~uri / E: tc acaret] 1 Construc╚Ťie auxiliar─â care ╚Ťine de o cl─âdire, de o gospod─ârie. 2 Unelte (mai ales agricole) dintr-o gospod─ârie.
ecar├ęt sn vz acaret
ACAR├ëT, acareturi, s. n. 1. Construc╚Ťie auxiliar─â care ╚Ťine de o gospod─ârie. 2. (La pl.) Unelte de gospod─ârie, mai ales agricole. ÔÇô Din tc. akaret.
ACAR├ëT, acareturi, s. n. 1. Construc╚Ťie auxiliar─â care ╚Ťine de o gospod─ârie. 2. (La pl.) Unelte de gospod─ârie, mai ales agricole. ÔÇô Din tc. akaret.
ACAR├ëT, acareturi, s. n. (Mai ales la pl.) Cl─âdire mare. Spre vale, acolo unde fuseser─â acareturile grote╚Öti... era acum sediul gospod─âriei colective. V. ROM. februarie 1952, 109. Pe locul cur╚Ťilor ╚Öi acareturilor de-acum, la ├«nceput era o ogr─âjoar─â ├«nconjurat─â de b─âl─ârii ╚Öi-o c─âsu╚Ť─â de ╚Ťar─â. CAMILAR, N. I 331. ÔÖŽ Totalitatea construc╚Ťiilor secundare care ╚Ťin de o cl─âdire. V. dependin╚Ťe. Oamenii puneau foc la acareturile conacului. DUMITRIU, B. F. 73. Nici un copac, nici un acaret pe l├«ng─â cas─â. EMINESCU, N. 51.
ACAR├ëT, acareturi, s. n. Construc╚Ťie secundar─â care ╚Ťine de o cl─âdire. ÔÖŽ Cl─âdire mare (├«mpreun─â cu construc╚Ťiile care ╚Ťin de ea); (la pl.) unelte de gospod─ârie, mai ales agricole. ÔÇô Tc. akarat.
acar├ęt s. n., pl. acar├ęturi
acar├ęt s. n., pl. acar├ęturi
ACAR├ëT s. (mai ales la pl.) v. dependin╚Ť─â.
acar├ęt (acar├ęturi), s. n. 1. Accesorii, bunuri gospod─âre╚Öti. ÔÇô 2. Unelte (mai ales agricole). < Tc. akarat, pl. de la akar ÔÇ×bunuri gospod─âre╚ÖtiÔÇŁ (╚śeineanu, II, 7; Lokotsch 43).
ACAR├ëT ~uri n. Construc╚Ťie auxiliar─â care ╚Ťine de o cl─âdire, de o gospod─ârie individual─â. /<turc. acaret
acaret n. 1. construc╚Ťiune cu dependin╚Ťele ei, sinonim cu bin├á; p─âm├óntul mo╚Öiei e roditor, acareturile ├«n bun─â stare AL.; 2. pl. averi nemi╚Öc─âtoare (mo╚Öii, case, etc.). [Turc. ACARET].
acar├ęt ╚Öi ecar├ęt n., pl. e ╚Öi ur─ş (turc. ÔÇÖakaret, ÔÇÖakarat, imobile, care e pl. arabic d. ÔÇÖakar, imobil, bina). Imobil, bina, construnc╚Ťiune. Anex─â (hei) la casa une─ş mo╚Öi─ş, ca: hambare, ╚Öoproane ╚Ö. a. V. holeab.
ecar├ęt, V. acaret.
ACARET s. (mai ales la pl.) dependin╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi reg.) namestie, olat, s─âla╚Ö, (reg.) m├«ietoare, oleab, (Mold. ╚Öi Transilv.) hei, (prin Olt.) leau. (~urile unei gospod─ârii rurale.)
acaret, acareturi s. n. 1. fleac, m─ârun╚Ťi╚Ö 2. (la pl. ÔÇô de╚Ť.) obiecte de uz personal

Acaret dex online | sinonim

Acaret definitie

Intrare: acaret
acaret substantiv neutru
ecaret