acaret definitie

16 definiții pentru acaret

acarét sn [At: PRAVILA (1814), 51 / V: (reg) eca- / Pl: ~uri / E: tc acaret] 1 Construcție auxiliară care ține de o clădire, de o gospodărie. 2 Unelte (mai ales agricole) dintr-o gospodărie.
ecarét sn vz acaret
ACARÉT, acareturi, s. n. 1. Construcție auxiliară care ține de o gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Din tc. akaret.
ACARÉT, acareturi, s. n. 1. Construcție auxiliară care ține de o gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Din tc. akaret.
ACARÉT, acareturi, s. n. (Mai ales la pl.) Clădire mare. Spre vale, acolo unde fuseseră acareturile grotești... era acum sediul gospodăriei colective. V. ROM. februarie 1952, 109. Pe locul curților și acareturilor de-acum, la început era o ogrăjoară înconjurată de bălării și-o căsuță de țară. CAMILAR, N. I 331. ♦ Totalitatea construcțiilor secundare care țin de o clădire. V. dependințe. Oamenii puneau foc la acareturile conacului. DUMITRIU, B. F. 73. Nici un copac, nici un acaret pe lîngă casă. EMINESCU, N. 51.
ACARÉT, acareturi, s. n. Construcție secundară care ține de o clădire. ♦ Clădire mare (împreună cu construcțiile care țin de ea); (la pl.) unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Tc. akarat.
acarét s. n., pl. acaréturi
acarét s. n., pl. acaréturi
ACARÉT s. (mai ales la pl.) v. dependință.
acarét (acaréturi), s. n. 1. Accesorii, bunuri gospodărești. – 2. Unelte (mai ales agricole). < Tc. akarat, pl. de la akar „bunuri gospodărești” (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 43).
ACARÉT ~uri n. Construcție auxiliară care ține de o clădire, de o gospodărie individuală. /<turc. acaret
acaret n. 1. construcțiune cu dependințele ei, sinonim cu binà; pământul moșiei e roditor, acareturile în bună stare AL.; 2. pl. averi nemișcătoare (moșii, case, etc.). [Turc. ACARET].
acarét și ecarét n., pl. e și urĭ (turc. ’akaret, ’akarat, imobile, care e pl. arabic d. ’akar, imobil, bina). Imobil, bina, construncțiune. Anexă (hei) la casa uneĭ moșiĭ, ca: hambare, șoproane ș. a. V. holeab.
ecarét, V. acaret.
ACARET s. (mai ales la pl.) dependință, (înv. și reg.) namestie, olat, sălaș, (reg.) mîietoare, oleab, (Mold. și Transilv.) hei, (prin Olt.) leau. (~urile unei gospodării rurale.)
acaret, acareturi s. n. 1. fleac, mărunțiș 2. (la pl.deț.) obiecte de uz personal

acaret dex

Intrare: acaret
acaret substantiv neutru
ecaret