acaparator, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: acapara + -tor] 1-2 (Persoană) care acaparează.

ACAPARATÓR, -OÁRE, acaparatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care acaparează. – Acapara + suf. -tor.

ACAPARATÓR, -OÁRE, acaparatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care acaparează. – Acapara + suf. -tor.

ACAPARATÓR, -OÁRE, acaparatori, -oare, adj. (Ades a substantivat) (Persoană) care acaparează. Capitalismul acaparator.

ACAPARATÓR, -OÁRE, acaparatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care acaparează. – Din acapara + suf. -tor.

acaparatór adj. m., pl. acaparatóri; f. sg. și pl. acaparatoáre

acaparatór adj. m., s. m., pl. acaparatóri; f. sg. și pl. acaparatoáre

ACAPARATÓR adj. (fig.) monopolizator. (Spirit ~.)

ACAPARATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care acaparează. [< acapara + -tor].

ACAPARATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care acaparează; acaparant. (după fr. accapareur)

acaparator m. cel ce acaparează.

*acaparatór, -oáre adj. Care acaparează.

ACAPARATOR adj. (fig.) monopolizator. (Spirit ~.)