acant definitie

20 definiții pentru acant

acánt sm vz acantă
acántă sf [At. CADE / V: acant sm / Pl: (sf) -te, (sm) -nți / E: fr acanthe, lat acanthus] 1 Nume dat mai multor plante erbacee decorative din familia acantaceelor, cu frunze mari și, adesea, cu spini. 2-3 Ornament arhitectonic sculptat sau pictat care imită frunza acantei (1).
ACÁNT s. m. v. acantă.
ACÁNTĂ, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale căror frunze mari, penate, uneori spinoase, și rădăcini sunt folosite în medicină (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice și compozite, care imită frunzele de acantă (1). [Var.: acánt s. m.] – Din fr. acanthe, lat. acanthus.
ACÁNT s. m. v. acantă.
ACÁNTĂ, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale căror frunze mari, penate, uneori spinoase, și rădăcini sunt folosite în medicină (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice și compozite, care imită frunzele de acantă (1). [Var.: acánt s. m.] – Din fr. acanthe, lat. acanthus.
ACÁNTĂ, acante, s. f. 1. (Bot.) Talpa-ursului. 2. Ornament arhitectonic pe capitelurile clădirilor construite în stil corintic, care imită frunzele acestei plante.
ACÁNTĂ, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative ale căror frunze și rădăcini sunt folosite în medicină (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic care imită frunzele acestei plante. – Fr. acanthe (lat. lit. acanthus).
acántă s. f., g.-d. art. acántei; pl. acánte
acántă s. f., pl. acánte
ACÁNTĂ s. (BOT.; Acanthus longifolius) (pop.) talpa-ursului.
ACÁNT s.m. v. acantă.
ACÁNTĂ s.f. 1. Plantă ierboasă cu frunze mari și cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic; talpa-ursului. 2. Ornament care imită frunza acestei plante, folosit la decorarea capitelului corintic și compozit. 3. Apofiza spinoasă a vertebrelor. [Var. acant s.m. / < fr. acanthe, cf. lat. acanthus < gr. akantha – spin].
ACÁNTĂ s. f. 1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic. 2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante. 3. apofiza spinoasă a vertebrelor. (< fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)
ACÁNTĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă cu frunze mari și cu flori albe sau roz grupate în formă de spic; talpa-ursului. /<fr. acanthe, lat. acanthus
acant m. 1. plantă spinoasă, numită obișnuit pălămidă sau brânca ursului, însemnată prin frumusețea frunzelor sale; 2. Arh. podoabă care imitează frunzele acelei plante.
*acánt m. (vgr. ákanthos d. aké vîrf, și ánthos floare). Un fel de scai meridional (acanthus mollis) cu frunze frumoase, care aŭ fost imitate ca ornament la capitelele columnelor corintiene: frunză de acant. Un copac ghimpos din Egipt numit și acacie, considerat și azi drept mimosa nilótica.
ACANTĂ s. (BOT.; Acanthus longifolius) (pop.) talpa-ursului.
-ACANT „ghimpe, spin”. ◊ gr. akantha „spin, țeapă” > fr. -acanthe > rom. -acant.
ACANT-, v. ACANTO-.~estezie (v. -estezie), s. f., senzație de înțepături, fără să existe vreun stimul funcțional; ~odont (v. -odont), adj., cu dinți spinoși.

acant dex

Intrare: acantă
acant subst. - plantă
acantă substantiv feminin
Intrare: acant (pref.)
acant pref.
Intrare: acant (suf.)
acant suf.