académic, ~ă a [At: MAIORESCU CR. II, 331 / Pl: ~ici, -ice / E: fr académique, lat academicus] 1 Care ține de academie (3). 2 Privitor la academie. 3 (Dcîs) Sobru.

ACADÉMIC, -Ă, academici, -ce, adj. 1. Care ține de academie, privitor la academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută într-o școală de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn; de o corectitudine exagerată; convențional. ◊ Stil academic = manieră în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de școală de artă academică (1); stil sobru, corect, științific, convențional și rece. – Din fr. académique, lat. academicus.

ACADÉMIC, -Ă, academici, -ce, adj. 1. Care ține de academie, privitor la academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută într-o școală de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn; de o corectitudine exagerată; convențional. ◊ Stil academic = manieră în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de școală de artă academică (1); stil sobru, corect, științific, convențional și rece. – Din fr. académique, lat. academicus.

ACADÉMIC, -Ă, academici, -e, adj. 1. Care ține de academie, care se referă la academie, Discurs academic = discurs ținut sau destinat a fi ținut în forul unei academii. Discursul academic a cărui schiță mi-ai citit-o deunăzi... mi s-a părut mult prea doct și interesant spre a nu-mi lăsa grija de a împlini oarecare lacune. ODOBESCU, S. II 309. Titlu academic = diplomă obținută într-o școală superioară, de grad universitar. 2. Distins, solemn. Stil academic.

ACADÉMIC, -Ă, academici, -ce, adj. 1. Care ține de academie, privitor la academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută într-o școală de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; ieșit din uz) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn. Stil academic. – Fr. académique (lat. lit. academicus).

académic adj. m., pl. académici; f. académică, pl. académice

académic adj. m., pl. académici; f. sg. académică, pl. académice

ACADÉMIC adj. 1. distins, solemn, (livr.) elevat. (Ton ~.) 2. convențional, (fig.) rece. (Pictură ~.)

ACADÉMIC, -Ă adj. 1. Referitor la academie, de academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută la absolvirea unei forme de învățământ universitar. 2. Distins; solemn. // s.m. (Rar) Academician. [< rus. akademik, cf. fr. académique, it. academico < lat. academicus].

ACADÉMIC, -Ă adj. 1. referitor la academie. 2. propriu unei academii; distins; solemn, convențional, rece. (< fr. académique, lat. academicus)

ACADÉMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de academie; propriu academiei. 2) Care are caracter pur teoretic. Discuție ~că. /<lat. academicus, fr. académique

academic a. 1. ce ține de academie; 2. fig. corect și elegant: stil academic.

*académic, -ă adj. (lat. académicus, d. vgr. akademikós). De academie: fotoliŭ academic, ședință academică. Fig. Pretențios, solemn: stil academic, frază academică. Titlu academic, titlu universitar saŭ de la o școală superioară școaleĭ secundare. S. m. Adept al filosofiiĭ luĭ Platone. Membru al uneĭ academiĭ (academician): Un academic celebru. Adv. În mod academic.

ACADEMIC adj. 1. distins, solemn, (livr.) elevat. (Ton ~.) 2. convențional, (fig.) rece. (Pictură ~.)

SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ, asociație a intelectualilor români din exil, întemeiată în 1957, după o inițiativă a generalului N. Rădescu din 1952, care o gândea ca o alternativă la Academia R.P.R., „desfigurată și aservită”. Din conducerea ei au făcut parte: D. Găzdaru, N.I. Herescu, B. Munteanu, Gr. Nandriș, Oct. Bârlea, M. Eliade (ca președinte al secției de filozofie și teologie). Activitatea S. s-a materializat în congrese și publicații proprii, între care „Acta Philosophica et Theologica”, „Revista Scriitorilor Români”.