acaț definitie

17 definiții pentru acaț

acáț sm [At: POLIZU / V: (reg) -ău, -ie, acățiu, arcăț Pl: ~i / E: mg akác] (Bot; reg) Salcâm (Robinia pseudoacacia).
ACÁȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcâm. [Var.: acáțiu s. m.] – Din magh. akác.
ACÁȚIU s. m. v. acaț.
ACÁȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcâm. [Var.: acáțiu s. m.] – Din magh. akác.
ACÁȚIU s. m. v. acaț.
ACÁȚ, acați, s. m. (Regional; și în forma acațiu) Salcîm. Seamănă la frunze, floare și păstăi foarte mult cu acațiul. MARIAN, O. I 170. – Variantă: acáțiu s. m.
ACÁȚIU s. m. v. acaț.
ACÁȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcâm.[Var.: acáțiu s. m.] – Magh. akác.
ACÁȚIU s. m. v. acaț.
acáț (reg.) s. m., pl. acáți
acáț s. m., pl. acáți
ACÁȚ s. v. salcâm.
ACÁȚ ~i m. reg. Arbore cu tulpina înaltă, cu coroană rară și ramuri spinoase, cu frunze compuse și flori albe sau galbene grupate în ciorchine; salcâm. /<ung. akác
acaț m. Tr. V. acacia. [Ung. AKÁTZ].
acaț s. v. SALCÎM.
acáț, acați, s.m. (acăț) – (reg.; bot.) Arbore cu flori albe, mirositoare, dispuse în ciorchine; salcâm (Robinia pseudacacia). A fost introdus în România după 1750. Lemnul e utilizat în construcții și pentru foc. Util ca și gard viu. ♦ (med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept (Butură, 1979). Mierea de salcâm este folosită pentru calmarea tusei, în afecțiuni gastrice și în tratamentul nevrozelor. – Din magh. akác „salcâm” (DEX) < germ. Akazie < lat. accacia.
acáț, -i, s.m. (acăț) – (bot.) Salcâm (Robinia pseudacacia). Arbore originar din America de Nord. Este cultivat în scop decorativ. (Med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept (Butură 1979). – Din magh. akac (DEX), cf. germ. Akazie (< lat. accacia).

acaț dex

Intrare: acaț
acațiu substantiv masculin
acaț substantiv masculin