abuza definitie

14 definiții pentru abuza

abuzá vi [At: NEGRUZZI, S. I, 348 / Pzi: ~zéz / E: fr abuser] 1 A comite un abuz (1). 2 A comite ilegalități, profitând de o situație, de un titlu sau de putere.
ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (1). 2. A comite ilegalități, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere. – Din fr. abuser.
ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (1). 2. A comite ilegalități, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere. – Din fr. abuser.
ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») 1. A uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz. Abuzează de medicamente. ◊ Fig. A abuzat de răbdarea noastră. 2. A profita în chip nedemn de o situație sau de o împrejurare, de un titlu sau de putere, pentru a comite nedreptăți, incorectitudini.
ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz. 2. A profita în chip nedemn de o situație, de un titlu sau de putere (pentru a comite ilegalități). – Fr. abuser.
abuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 abuzeáză
abuzá vb., ind. prez. 1 sg. abuzéz; 2 sg. abuzézi, 3 sg. și pl. abuzeáză
ABUZÁ vb. I. intr. 1. A folosi ceva excesiv, fără măsură. 2. A comite nedreptăți, incorectitudini profitând de o anumită situație. [< fr. abuser].
abuzá vb. intr. 1. a face abuz (1) de ceva. 2. a comite un abuz (2). (< fr. abuser)
A ABUZÁ ~éz intranz. 1) A face abuz; a folosi cu exces. 2) A comite un abuz. /<fr. abuser
abuzà v. 1. a întrebuința rău, a se folosi rău de ceva; 2. a amăgi, a înșela.
*abuzéz v. intr. (fr. abuser, d. lat. ab-uti, ab-usus, a abuza). Întrebuințez răŭ: a abuza de creditu săŭ.
QUOSQUE TANDEM (ABUTERE, CATILINA, PATIENTIA NOSTRA)? (lat.) până când (vei abuza, Catilina, de răbdarea noastră)? – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 1. Oratorul intră direct în subiectul discursului, interpelându-l indignat pe Catilina, care avusese cutezanța să vină în Senat după descoperirea conjurației sale. Expresie a indignării față de insolența unei persoane care înfruntă pe cei din jurul său.
UTI, NON ABUTI (lat.) a uza, (dar) nu a abuza – Axiomă îndemnând la păstrarea măsurii. V. și Abusus non tollit usum.

abuza dex

Intrare: abuza
abuza verb grupa I conjugarea a II-a