Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru abuz

ab├║z sn [At: MAIORESCU, D. II, 226 / Pl: ~uri / E: fr abus, lat abusus] 1 ├Änc─âlcare a legalit─â╚Ťii. 2 Fapt─â ilegal─â. 3 (Jur; ├«s) ~ de putere Delict s─âv├ór╚Öit prin dep─â╚Öirea de c─âtre cineva a ├«mputernicirii sale. 4 (├Äs) ~ de ├«ncredere Delict s─âv├ór╚Öit prin ├«n╚Öelarea ├«ncrederii cuiva. 5 ├«ntrebuin╚Ťare f─âr─â m─âsur─â a ceva Si: exces. 6 (lav) Prin ~ Abuziv.
AB├ÜZ, abuzuri, s. n. 1. ├Änc─âlcare a legalit─â╚Ťii; (concr.) fapt─â ilegal─â. ÔŚŐ Abuz de putere = delict s─âv├ór╚Öit de cineva prin dep─â╚Öirea atribu╚Ťiilor sale. Abuz de ├«ncredere = ├«n╚Öel─âciune care const─â din ├«nsu╚Öirea ilegal─â, ├«nstr─âinarea sau refuzul de restituire a unui obiect ├«ncredin╚Ťat spre p─âstrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care const─â ├«n exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului s─âu social-economic. 2. ├Äntrebuin╚Ťare f─âr─â m─âsur─â a unui lucru; exces. ÔŚŐ Loc. adv. Prin abuz = abuziv, exagerat. 3. (Rar) Eroare care const─â din exagerarea unui fapt, a unei p─âreri etc. ÔÇô Din fr. abus, lat. abusus.
AB├ÜZ, abuzuri, s. n. 1. ├Änc─âlcare a legalit─â╚Ťii; (concr.) fapt─â ilegal─â. ÔŚŐ Abuz de putere = delict s─âv├ór╚Öit de cineva prin dep─â╚Öirea atribu╚Ťiilor sale. Abuz de ├«ncredere = ├«n╚Öel─âciune care const─â din ├«nsu╚Öirea ilegal─â, ├«nstr─âinarea sau refuzul de restituire a unui obiect ├«ncredin╚Ťat spre p─âstrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care const─â ├«n exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului s─âu social-economic. 2. ├Äntrebuin╚Ťare f─âr─â m─âsur─â a unui lucru; exces. ÔŚŐ Loc. adv. Prin abuz = abuziv, exagerat. 3. (Rar) Eroare care const─â din exagerarea unui fapt, a unei p─âreri etc. ÔÇô Din fr. abus, lat. abusus.
AB├ÜZ, abuzuri, s. n. 1. ├Äntrebuin╚Ťare f─âr─â m─âsur─â a unui lucru; exces. Abuz de tutun. 2. Dep─â╚Öire a legalit─â╚Ťii; fapt─â incorect─â, ilegal─â. La 1787 Nicolae Petre Mavrogheni f─âcu oarecare ├«mbun─ât─â╚Ťire ├«n o╚Ötire, hot─âr├«nd ╚Öi lefile slujba╚Öilor ╚Öi precurm├«nd abuzurile ce se introduseser─â. B─éLCESCU, O. I 35. Abuz de autoritate (sau de putere) = delict s─âv├«r╚Öit de un func╚Ťionar sau de un organ administrativ care dep─â╚Öe╚Öte limitele ├«mputernicirii sale. Abuz de ├«ncredere = delict const├«nd ├«n ├«nsu╚Öirea sau ├«nstr─âinarea f─âr─â drept a unui obiect ├«ncredin╚Ťat de cineva spre p─âstrare. ÔŚŐ Loc. adv. Prin abuz = ├«n mod abuziv. Numai prin abuz se poate da cuv├«ntului ┬źa cauza┬╗ sensul de ┬źa strica┬╗.
AB├ÜZ, abuzuri, s. n. 1. Dep─â╚Öire a legalit─â╚Ťii; (concr.) fapt─â ilegal─â. ÔŚŐ Abuz de putere = delict s─âv├ór╚Öit de cineva prin dep─â╚Öirea atribu╚Ťiilor sale. Abuz de ├«ncredere = delict const├ónd din ├«nsu╚Öirea, ├«nstr─âinarea sau folosirea, ├«n alte scopuri dec├ót cele indicate, a unui obiect ├«ncredin╚Ťat cuiva de cineva. 2. ├Äntrebuin╚Ťare f─âr─â m─âsur─â a unui lucru; exces. ÔÇô Fr. abus (lat. lit. abusus).
ab├║z s. n., pl. ab├║zuri
ab├║z s. n., pl. ab├║zuri
ABÚZ s. 1. exces, samavolnicie, silnicie, (înv. și reg.) silă, (înv.) puternicie, (grecism înv.) catahris. (A fost blamat pentru ~urile lui.) 2. v. exces.
AB├ÜZ s.n. 1. Folosire f─âr─â m─âsur─â, excesiv─â a unui lucru; exces. 2. Dep─â╚Öire a puterii, a unor prerogative; fapt─â ilegal─â. ÔŚŐ Abuz de putere = delict const├ónd din trecerea peste ├«mputernicirea pe care o are un func╚Ťionar sau o institu╚Ťie; abuz de ├«ncredere = delict const├ónd din ├«n╚Öelarea ├«ncrederii cuiva; prin abuz = abuziv. [< fr. abus, lat. abusus < abutor ÔÇô a folosi r─âu].
ab├║z s. n. 1. ├«ntrebuin╚Ťare f─âr─â m─âsur─â a unui lucru; exces. 2. ├«nc─âlcare a legalit─â╚Ťii; fapt─â ilegal─â. ÔŚŐ ~ de putere = infrac╚Ťiune manifestat─â prin dep─â╚Öirea atribu╚Ťiilor; ~ de ├«ncredere = infrac╚Ťiune const├ónd din ├«n╚Öelarea ├«ncrederii cuiva. (< fr. abus, lat. abusus)
AB├ÜZ ~uri n. 1) Lips─â de m─âsur─â; tot ce dep─â╚Öe╚Öte limitele normale; exces. ~ de medicamente. 2) jur. ├Änc─âlcare a legalit─â╚Ťii; fapt─â ilegal─â. ÔŚŐ ~ de putere fapt─â s─âv├ór╚Öit─â de cineva prin dep─â╚Öirea ├«mputernicirilor sale. Prin ~ ├«n mod abuziv. /<fr. abus, lat. abusus
abuz n. 1. ├«ntrebuin╚Ťare rea, excesiv─â sau nedreapt─â: abuz de putere; 2. obiceiu r─âu: a reforma abuzurile; 3. ├«n╚Öel─âciune: pedepsit pentru abuzuri.
*ab├║z n., pl. ur─ş (lat. ab├║sus. V. uz). ├Äntrebuin╚Ťare rea, excesiv─â sa┼ş nedreapt─â: abuz de putere. Abuz de ├«ncredere, ac╚Ťiunea de a abuza de ├«ncredere. Pl. Dezordin─ş: a comite multe abuzuri.
ABUZ s. 1. exces, samavolnicie, silnicie, (înv. și reg.) silă, (înv.) puternicie, (grecism înv.) catahris. (A fost blamat pentru ~urile lui.) 2. exagerare, exces. (~ la mîncare.)
ABUSUS NON TOLLIT USUM (lat.) abuzul nu ├«mpiedic─â uzul ÔÇô Maxim─â din vechiul drept francez. Teama de a s─âv├ór╚Öi un abuz (de drept) nu trebuie s─â duc─â la neexercitarea dreptului.

Abuz dex online | sinonim

Abuz definitie

Intrare: abuz
abuz substantiv neutru