abureálă ș/ [At: LB / V: -oreală / Pl: ~eli / E: aburi + -eală] 1 Exalație. 2 Adiere.

ABUREÁLĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine care se depun pe obiecte. 2. Exalație, miros. 3. Fig. (Rar) Adiere. – Aburi + suf. -eală.

ABUREÁLĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine care se depun pe obiecte. 2. Exalație, miros. 3. Fig. (Rar) Adiere. – Aburi + suf. -eală.

ABUREÁLĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine. Abureala geamului. 2. Exalație, miros. Se simte... abureala pătrunzătoare a fiarelor sălbatice. ODOBESCU, S. III 148. 3. Fig. Adiere. O ușoară abureală de vînt... nu ne dădea nici un pic de răcoare. IBRĂILEANU, A. 117.

ABUREÁLĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine. 2. Exalație, miros. 3. Fig. Adiere. O ușoară abureală de vânt (IBRĂILEANU). – Din aburi + suf. -eală.

abureálă s. f., g.-d. art. aburélii; pl. aburéli

abureálă s. f., g.-d. art. aburélii; pl. aburéli

ABUREÁLĂ s. v. miros.

abureală f. 1. evaporare; 2. adiere.

abureálă f., pl. eli. Acțiunea de a aburi, de a expune la abur. Abur condensat depus pe geamuri și pe alte obĭecte netede și recĭ aduse la căldură. Boare, zefir, adiere, vînt lin.

abureală s. v. MIROS.

abureală, abureli s. f. 1. minciună, păcăleală 2. joc erotic premergător actului sexual