abundént, ~ă a [At: DA / V: -ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr abondant, lat abundans, -ntis] Îmbelșugat1.

ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.

ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.

ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este din belșug, bogat, îmbelșugat. Mecanizarea agriculturii aduce recolte abundente.

ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care e în număr sau în cantitate mare; bogat, îmbelșugat. – Fr. abondant (lat. lit. abundans, -ntis).

abundént adj. m., pl. abundénți; f. abundéntă, pl. abundénte

abundént adj. m., pl. abundénți; f. sg. abundéntă, pl. abundénte

ABUNDÉNT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, copios, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.)

abundént, -ă adj. care abundă; profuz. (după fr. abondant, lat. abundant)

ABUNDÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; care abundă; bogat; îmbelșugat. /<fr. abondant, lat. abundans, ~ntis

abundant a. îmbelșugat. [Forma abundent e rezultatul unei falșe analogii].

ABUNDENT adj. 1. bogat, bun, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos, (înv. și reg.) belșugos, spornic, (înv.) sățios. (Am avut o recoltă ~.) 2. bogat, copios, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prînz ~.)