abstențiune definitie

12 definiții pentru abstențiune

abstențiúne sf [At: DA / P: ~ți-u-/ P: -ni / E: fr abstention] 1 (Rar) Abstinență. 2. (Jur) Comportare a unui judecător care nu participă la proces, deoarece există motiv să fie recuzat.
ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abstention.
ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abstention.
ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] – După fr. abstention.
abstențiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. abstențiúnii; pl. abstențiúni
abstențiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. abstențiúnii; pl. abstențiúni
ABSTENȚIÚNE s. v. abstinență.
ABSTENȚIÚNE s.f. (Rar) Abstinență; abținere. [< fr. abstention].
abstențiúne s. f. abstinență. (< fr. abstention, lat. abstentio)
abstențiune f. abținere dela exercițiul unui drept, al unei funcțiuni.
*abstențiúne f. (lat. absténtio, -ónis. V. detențiune). Abținere.
abstențiune s. v. ABSTINENȚĂ.

abstențiune dex

Intrare: abstențiune
abstențiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-