absorbi vt [At: BĂLCESCU, M. V. 12 / Pzi: absorb / E: lat absorbere d. sorbi] 1 (C.i. substanțe) A încorpora (în întregime). 2 (Fig) A interesa în cel mai înalt grad. 3. (Fig) A preocupa în cel mai înalt grad.

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. 1. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe un corp. 2. Fig. A preocupa în mod intens; a captiva. – Din fr. absorber (după sorbi).

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. 1. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe un corp. 2. Fig. A preocupa în mod intens; a captiva. – Din fr. absorber (după sorbi).

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. (Cu privire la substanțe, la materii) A suge, a înghiți. Pămîntul absoarbe apa. ♦ A îngloba, a face să dispară în masa corpului absorbant. Boierii dar, împreună cu clerul, căutară mereu.,. prin proprietățile lor mari a absorbi proprietățile mici. BĂLCESCU, O II 15. ♦ A suge printr-o mișcare aspiratoare. Absoarbe prin pipetă. ♦ Fig. A capta, a captiva, a ocupa, a preocupa. Elevii au fost absorbiți de pregătirea examenelor.

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține energia radiantă care cade pe un corp. ♦ Fig. A preocupa; a captiva. – Fr. absorber (după sorbi).

absorbí (a ~) (a încorpora) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. absorb, imperf. 3 sg. absorbeá; conj. prez. 3 să absoárbă

absorbí vb. → sorbi

ABSORBÍ vb. 1. a aspira, a încorpora, a înghiți, a resorbi, a sorbi, a suge, a trage. (Pământul ~ apa de precipitații.) 2. a acapara, a domina, a preocupa, a stăpâni. ( Îl ~ rezolvarea unei probleme.)

ABSORBÍ vb. IV. tr. 1. A se îmbiba de..., a suge, a trage; a înghiți. 2. (Fig.) A preocupa, a cuprinde mintea, gândurile cuiva. [< fr. absorber, cf. lat. absorbere].

absorbí vb. I. tr. 1. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva. 2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură. 3. (fig.) a preocupa intens. II. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri (< fr. absorber, lat. absorbere)

absorbí, absórb vb. IV. Tr. 1. A încorpora (un gaz, un lichid). 2. (Fig.) A interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

absorbí (absórb, absorbít) vb. – 1. A suge, a înghiți, a se îmbiba. – 2. A preocupa. < Fr. absorber, cf. sorbi. – Der. absorbant, adj.; absorbitor, adj.; absorpțiune, s. f., din fr.

A ABSORBÍ absórb tranz. 1) (despre corpuri poroase) A atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba. 2) fig. A preocupa în întregime; a captiva. /<fr. absorber, lat. absorbere

absorbì v. 1. a înghiți: pământul absoarbe apa ploilor; 2. fig. a consuma cu totul: procesul îi absorbi întreaga avere; 3. a ocupa cu totul pe cineva: politica îl absoarbe.

*absórb, a -i v. tr. (lat. absorbére, fr. absorber. – Absoarbe, să absoarbă. V. sorb 3). Sug: nisipu absoarbe apa. Neutralizez: negru absoarbe lumina. Beaŭ, mănînc. Fig. Ocup mult: politica-l absoarbe. Consum: luxu absoarbe averea. V. refl. Mă cufund, mă adîncesc: a te absorbi în meditațiune.

ABSORBI vb. 1. a aspira, a încorpora, a înghiți, a resorbi, a sorbi, a suge, a trage. (Pământul ~ apa de precipitații.) 2. a domina, a preocupa, a stăpâni. (Îl ~ rezolvarea unei probleme.)