absorbție sf [At: DEX2 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr absorption, lat absortio, -onis] 1 Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează, prin difuzie, din afară, o substanță oarecare. 2-3 Micșorare (sau anulare) a intensității unei radiații care cade pe un corp. 4 Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reține, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochilor. 5 Proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele organismului. 6 (Îs) ~ intestinală Pătrunderea în sânge și în limfa a produșilor rezultați din digestia alimentelor. 7 Încrucișare repetată a unei rase perfecționate cu una ameliorată în scopul îmbunătățirii radicale a acesteia.

absorbțiúne sf vz absorbție

ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare. ♦ Micșorare sau anulare a intensității unei radiații care trece printr-un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reține, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului. 2. Proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele organismului. ◊ Absorbție intestinală = pătrunderea în sânge și în limfă a produșilor rezultați din digestia alimentelor. 3. Încrucișare repetată a unei rase perfecționate cu una ameliorată în scopul îmbunătățirii radicale a acesteia. [Var: absorbțiune s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis.

ABSORBȚIÚNE s. f. v. absorbție.

ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare. ♦ Micșorare sau anulare a intensității unei radiații care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reține, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului. 2. Proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele organismului. ◊ Absorbție intestinală = pătrunderea în sânge și în limfă a produșilor rezultați din digestia alimentelor. 3. Încrucișare repetată a unei rase perfecționate cu una ameliorată în scopul îmbunătățirii radicale a acesteia. [Var.: absorbțiúne s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis.

ABSORBȚIÚNE s. f. v. absorbție.

ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. Fenomen fizic constînd în încorporarea unor mici particule ale unui corp lichid sau gazos în spațiile goale ale unui corp solid; absorbire. Absorbția apei de către sol. ♦ Extragere, aspirare. La unele secții ale atelierelor... s-au făcut instalații moderne de absorbție a gazelor toxice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574. – Pronunțat: -ți-e.

ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează din afară o substanță oarecare. ♦ Extragere, aspirare. ♦ Fenomen de micșorare (sau de anulare) a intensității radiației care cade pe un corp. – Fr. absorption (lat. lit. absorptio, -onis).

absórbție (încorporare) (-sorb-ți-e) s. f., art. absórbția (-ți-a), g.-d. art. absórbției; pl. absórbții, art. absórbțiile (-ți-i-)

absórbție s. f. → sorbție

ABSÓRBȚIE s. încorporare, resorbție, (înv.) sorbire.

Absorbție ≠ desorbție

ABSÓRBȚIE s.f. 1. Fenomen prin care un lichid sau un solid încorporează din afară o substanță oarecare; absorbire. ♦ Extragere, aspirare. 2. Pierdere de energie a unei radiații care trece printr-un corp. 3. Încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată. [Var. absorbțiune s.f. / cf. fr. absorption, lat. absorptio].

ABSORBȚIÚNE s.f. v. absorbție.

absórbție s. f. 1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe. 2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, datorită pierderii de energie. 3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată. 4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele. 5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare. (< fr. absorption, lat. absorptio)

absórbție, absorbții, s.f. Fenomen prin care un lichid sau un solid încorporează din afară o substanță.

ABSÓRBȚIE ~i f. Fenomen prin care un corp solid sau lichid încorporează o substanță oarecare din afară; absorbire. [G.-D. absorbției; Sil. -sorb-ți-e] /<fr. absorption, lat. absorptio, ~onis

absorpțiune f. 1. lucrarea de a absorbi și rezultatul ei; 2. Fiziol. funcțiune a nutrițiunii: trecerea alimentelor în sânge.

*absorpțiúne f. (lat. absórptio, -ónis). Acțiunea de a absorbi: animalele și plantele cresc pin absorpțiune. – Și absórție.

ABSORBȚIE s. încorporare, resorbție, (înv.) sorbire. (Fenomenul de ~.)