Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru absolvi

absolvá vi [At: DA / Pzi: ~esc / E: absolvi css] 1-4 (îvr) vt A absolvi (1-4).
absolvi vt [At: DA / Pzi: (1) -vesc, (2) absolv / E: lat absolvere] 1 A termina (un an ╚Öcolar), un ciclu (sau o form─â de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt). 2 A ierta de p─âcate. 3 A scuti pe cineva de o pedeaps─â.
ABSOLV├Ź, abs├│lv, vb. IV Tranz. 1. A termina un an ╚Öcolar, un ciclu sau o form─â de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt. 2. A scuti pe cineva de pedeaps─â; a ierta. ÔÇô Din germ. absolvieren, lat. absolvere.
ABSOLV├Ź (1) absolvesc, (2) abs├│lv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an ╚Öcolar, un ciclu sau o form─â de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt. 2. A scuti pe cineva de pedeaps─â; a ierta. ÔÇô Din germ. absolvieren, lat. absolvere.
ABSOLV├Ź, (1) absolvesc ╚Öi (2) abs├│lv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an ╚Öcolar sau un ciclu de ├«nv├«╚Ť─âm├«nt. A absolvit clasa a ╚Öasea elementar─â. 2. A scuti (un acuzat) de pedeaps─â, pe motiv c─â faptul s├«v├«r╚Öit nu este prev─âzut de lege sau c─â s─âv├«r╚Öirea lui a fost justificat─â.
ABSOLV├Ź, (1) absolvesc, (2) abs├│lv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an ╚Öcolar sau un ciclu de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt. 2. A scuti pe un acuzat de pedeaps─â. ÔÇô Germ. absolvieren (lat. lit. absolvere).
!absolvi (a ~) (a termina un ciclu de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt, a scuti de pedeaps─â) vb., ind. prez. 3 abs├│lv─â, imperf. 3 sg. absolve├í; conj. prez. 3 s─â abs├│lve
absolv├ş (a termina un an ╚Öcolar) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. absolv├ęsc, imperf. 3 sg. absolve├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. absolve├ísc─â
absolv├ş (a scuti de pedeaps─â) vb., ind. prez. 3 sg. ╚Öi pl. abs├│lv─â, imperf. 3 sg. absolve├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. abs├│lve
ABSOLV├Ź vb. 1. a ispr─âvi, a sf├ór╚Öi, a termina. (A ~ liceul.) 2. a cru╚Ťa, a ierta, a scuti, (├«nv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeaps─â.)
ABSOLV├Ź vb. IV. tr. 1. A termina o form─â de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt. 2. (Jur.) A elibera nepedepsit un acuzat c├ónd faptul imputabil nu este prev─âzut de lege sau c├ónd s─âv├ór╚Öirea lui a fost justificat─â. 3. A ierta; a scuti. [P.i. -vesc (1) ╚Öi absolv (2). / < lat. absolvere, cf. germ. absolvieren, fr. absoudre].
absolv├ş vb. tr. 1. a termina un ciclu, o form─â de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt. 2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat c├ónd faptul imputabil nu este prev─âzut de lege; a scuti de pedeaps─â. (< germ. absolvieren, lat. absolvere)
absolv├ş, (1) absolvesc, (2) abs├│lv vb. IV. Tr. 1. A termina un an ╚Öcolar, un ciclu etc. de ├«nv─â╚Ť─âm├«nt. 2. A scuti de pedeaps─â.
absolv├ş (-v, -├şt), vb. 1. A ierta, a scuti de pedeaps─â. ÔÇô 2. A termina studiile. < Lat. absolvere (sec. XVIII). Sensul 2 este ├«mprumutat din terminologia referitoare la ├«nv─â╚Ť─âm├«nt din Austria ╚Öi Germania; exist─â cu acest sens tendin╚Ťa de a conjuga eu absolvesc (cf. Iordan, BF, II, 53). ÔÇô Der. absolvent, adj. (care a terminat o form─â de ├«nv─â╚Ť─âm├«nt); absolven╚Ť─â, s. f. (terminarea unei forme de ├«nv─â╚Ť─âm├«nt).
A ABSOLV├Ź1 ~├ęsc tranz. (institu╚Ťii de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt) A termina cu bine. /<germ. absolvieren, lat. absolvere
A ABSOLV├Ź2 abs├│lv tranz. 1) jur. (acuza╚Ťi) A scuti de o pedeaps─â; a ierta. 2) rel. A elibera de p─âcate; a ierta. /<germ. absolvieren, lat. absolvere
absolvi v. a termina studiile: a absolvi liceul.
*abs├│lv, a -├í v. tr. (lat. abs├│lvere, ÔÇô sol├║tum, fr. ab-soudre. V. di-solv). ─Čert: absolv p─âcatele. Termin studiile: absolv o ╚Öcoal─â. ÔÇô Se zice ╚Öi a absolvi, dar numai absolv─â, s─â absolve, adic─â dup─â conj. I.
ABSOLVI vb. 1. a ispr─âvi, a sf├«r╚Öi, a termina. (A ~ liceul.) 2. a cru╚Ťa, a ierta, a scuti, (├«nv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeaps─â, de o obliga╚Ťie.)

Absolvi dex online | sinonim

Absolvi definitie

Intrare: absolvi
absolvi 2 1 -vesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
absolvi 1 1 -v conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: absolva
absolva