Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru absolven╚Ť─â

absolv├ęn╚Ť─â ╚Ö/ [At: DEX2 / Pl: ~╚Ťe / E: absolvent] Terminare a unui ciclu sau a unei forme de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt Si: absolvire.
ABSOLV├ëN╚Ü─é, absolven╚Ťe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt; absolvire. ÔÇô Din absolvent.
ABSOLV├ëN╚Ü─é, absolven╚Ťe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt; absolvire. ÔÇô Din absolvent.
ABSOLV├ëN╚Ü─é S. f. Terminarea unui ciclu de ├«nv─â╚Ť─âm├«nt dup─â care urmeaz─â examenele pentru primirea diplomei; absolvire. Certificat de absolven╚Ť─â.
ABSOLV├ëN╚Ü─é s. f. Terminare a unui ciclu de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt (dup─â care urmeaz─â examenele pentru primirea diplomei); absolvire. ÔÇô Din absolvent.
absolv├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. absolv├ęn╚Ťei; pl. absolv├ęn╚Ťe
absolv├ęn╚Ť─â s. f., pl. absolv├ęn╚Ťe
ABSOLVÉNȚĂ s. v. absolvire.
ABSOLV├ëN╚Ü─é s.f. Terminare a unei forme de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt; absolvire. [< absolvent].
absolv├ęn╚Ť─â s. f. absolvire (1). (< absolvent + -en╚Ť─â)
ABSOLVENȚĂ s. absolvire, isprăvire, terminare. (După ~ unei școli.)

Absolven╚Ť─â dex online | sinonim

Absolven╚Ť─â definitie

Intrare: absolven╚Ť─â
absolven╚Ť─â substantiv feminin