11 definiții pentru absolvență
absolvénță ș/ [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: absolvent] Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ Si: absolvire. ABSOLVÉNȚĂ, absolvențe,
s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din
absolvent. ABSOLVÉNȚĂ, absolvențe,
s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din
absolvent. ABSOLVÉNȚĂ S. f. Terminarea unui ciclu de învățămînt după care urmează examenele pentru primirea diplomei; absolvire. Certificat de absolvență.
ABSOLVÉNȚĂ s. f. Terminare a unui ciclu de învățământ (după care urmează examenele pentru primirea diplomei); absolvire. – Din
absolvent. absolvénță s. f.,
g.-d. art. absolvénței;
pl. absolvénțe
absolvénță s. f., pl. absolvénțe ABSOLVÉNȚĂ s. v. absolvire. ABSOLVÉNȚĂ s.f. Terminare a unei forme de învățământ; absolvire. [<
absolvent].
absolvénță s. f. absolvire (1). (< absolvent + -ență)
ABSOLVENȚĂ s. absolvire, isprăvire, terminare. (După ~ unei școli.) Absolvență dex online | sinonim
Absolvență definitie
Intrare: absolvență
absolvență substantiv feminin