Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru absolutoriu

absolutóriu, -ie [At: MAIORESCU, CR. II, 133 / Pl: ~ii / E: lat absolutorius, ger Absolutorium] 1 a (înv) Care atestă terminarea studiilor. 2 sn (Trs; liv) Certificat de absolvire a unei școli superioare.
ABSOLUT├ôRIU, -IE, absolutorii, adj. s. n. 1. Adj. (Jur.) Care absolv─â, care iart─â o vin─â, un delict, o gre╚Öeal─â. 2. S. n. (├Änv.) Certificat de absolvire a unei ╚Öcoli superioare. ÔÇô Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium.
ABSOLUT├ôRIU, -IE, absolutorii, adj. s. n. 1. Adj. Care absolv─â, care iart─â o vin─â, un delict, o gre╚Öeal─â. 2. S. n. Certificat de absolvire a unei ╚Öcoli superioare. ÔÇô Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium.
ABSOLUT├ôRIU, -IE, absolutorii, adj., s. n. 1. Adj. (Jur.) Care absolv─â, care iart─â o vin─â, un delict, o gre╚Öeal─â. 2. S. n. (Livr.) Certificat de absolvire a unei ╚Öcoli superioare. ÔÇô Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium.
absolut├│riu2 (├«nv.) [riu pron. r─şu] s. n., art. absolut├│riul; pl. absolut├│rii, art. absolut├│riile (-ri-i-)
absolut├│riu1 [riu pron. r─şu] adj. m., f. absolut├│rie (-ri-e); pl. m. ╚Öi f. absolut├│rii
absolut├│riu s. n. [-riu pron. -riu], art. absolut├│riul; pl. absolut├│rii, art. absolut├│riile (sil. -ri-i-)
absolut├│riu adj. m. [-riu pron. -r─şu], f. absolut├│rie (sil. -ri-e); pl. m. ╚Öi f. absolut├│rii
ABSOLUT├ôRIU, -IE adj. Care absolv─â, iart─â un delict, un p─âcat etc. // s.n. Certificat, adeverin╚Ť─â de absolvire a unei ╚Öcoli superioare. [Pron. -riu. / cf. lat. absolutorius, fr. absolutoire, germ. Absolutorium].
absolut├│riu, -ie I. adj. care iart─â un delict, un p─âcat etc. II. s. n. 1. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obliga╚Ťie. 2. act de absolvire a unei ╚Öcoli. (< lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)
ABSOLUTÓRIU ~e (~i) Care a absolvit un păcat, un delict etc. /<lat. absolutorius
*absolut├│ri┼ş, -ie adj. (lat. absolutorius). De absolu╚Ťiune, de achitare, de ─şertare: scrisoare absolutorie. S. n. Trans. Sec. 19 (dup─â germ. absolutorium, lat. absolutorium, medicament suveran). Certificat de absolvire.

Absolutoriu dex online | sinonim

Absolutoriu definitie

Intrare: absolutoriu (adj.)
absolutoriu 1 adj. adjectiv
  • pronun╚Ťie: -r─şu
Intrare: absolutoriu (s.n.)
absolutoriu 2 s.n. substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -r─şu