Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru absolutism

absolutism sn [At: MAIORESCU, CR. IV, 121 / Pl: ~e / E: fr absolutisme] 1 Regim politic în care conducătorul are putere absolută. 2 Teorie care admite absolutismul (1). 3-4 (Pex) Purtare sau judecată a unei persoane care cere supunere absolută.
ABSOLUT├ŹSM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolut─â a unui monarh. ÔŚŐ Absolutism luminat = regim politic ap─ârut ├«n sec. XVIII ╚Öi caracterizat prin receptivitatea suveranilor la progres. ÔÇô Din fr. absolutisme.
ABSOLUT├ŹSM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolut─â a unui monarh. ÔŚŐ Absolutism luminat = regim politic ap─ârut ├«n sec. XVIII ╚Öi caracterizat prin atitudinea ├«n╚Ťeleg─âtoare a suveranilor fa╚Ť─â de cerin╚Ťele progresului, de sfaturile g├ónditorilor lumina╚Ťi etc. ÔÇô Din fr. absolutisme.
ABSOLUT├ŹSM s. n. Concep╚Ťie care st─â la baza unei monarhii absolute; putere nelimitat─â a unui monarh; form─â de guvern─âm├«nt bazat─â pe aceast─â putere ╚Öi pe totala lips─â de drepturi a poporului. V. tiranie, autocra╚Ťie, despotism. Interesul direct al muncitorilor impune sprijinirea oric─ârei mi╚Öc─âri sociale ├«ndreptate ├«mpotriva absolutismului (absolut ├«nseamn─â nem─ârginit; absolutism ├«nseamn─â puterea nem─ârginit─â a guvernului). LENIN, O. II 107. [N. B─âlcescu] concepe, ├«mpreun─â cu Iancu B─âl─âceanu, formarea unei legiuni rom├«ne ├«n Transilvania, care s─â lupte al─âturi de maghiari ├«mpotriva absolutismului, pentru eliberarea tuturor na╚Ťionalit─â╚Ťilor, c─âut├«nd ├«n primul r├«nd a ├«mp─âca pe rom├«ni cu ungurii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 5/5.
ABSOLUT├ŹSM s. n. Concep╚Ťie care st─â la baza unei monarhii absolute; putere nelimitat─â a unui monarh; form─â de guvern─âm├ónt bazat─â pe aceast─â putere ╚Öi pe totala lips─â de drepturi a poporului. ÔÇô Fr. absolutisme.
absolut├şsm s. n.
absolut├şsm s. n., g.-d. art. absolut├şsmului
ABSOLUT├ŹSM s. (POL.) autocra╚Ťie, (├«nv.) samoderjavie.
ABSOLUT├ŹSM s.n. Concep╚Ťie care st─â la baza unei monarhii absolute; form─â de guvern─âm├ónt bazat─â pe puterea nelimitat─â a unui monarh; monarhie absolut─â. V. tiranie, autocra╚Ťie, despotism. [Cf. fr. absolutisme, rus. absolutizm].
absolut├şsm s. n. regim politic ├«n care un monarh concentreaz─â ├«n m├óinile sale ├«ntreaga putere. (< fr. absolutisme)
absolut├şsm s.n. Putere nelimitat─â a unui monarh; regim politic bazat pe o astfel de putere.
ABSOLUT├ŹSM n. 1) Form─â de guvern─âm├ónt bazat─â pe puterea absolut─â a unei singure persoane (monarh, duce etc.); autocra╚Ťie. 2) Concep╚Ťie care st─â la baza unei monarhii. /<fr. absolutisme
absolutism n. sistem─â de guvern cu puterea absolut─â.
*absolut├şzm n., pl. e (d. absolut). Teorie sa┼ş practic─â a unei autorit─â╚Ťi absolute (f─âr─â amestecu mini╚Ötrilor sa┼ş parlamentulu─ş).
ABSOLUTISM s. autocra╚Ťie, (├«nv.) samoderjavie.

Absolutism dex online | sinonim

Absolutism definitie

Intrare: absolutism
absolutism