Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru absolut

absolut [At: MAIORESCU, D. I, 58 / Pl: ~u╚Ťi, ~e / E: lat absolutus] 1-2 a Care este independent de orice condi╚Ťii sau rela╚Ťii Si: deplin, des─âv├ór╚Öit, necondi╚Ťionat. 3 a (Grm; ├«s) Genitiv - Propozi╚Ťie ├«n care verbul este ├«nlocuit printr-un participiu sau adjectiv atributiv ├«n cazul genitiv. 4 a (Grm; ├«s) Ablativ - Propozi╚Ťie ├«n care verbul este ├«nlocuit printr-un participiu sau adjectiv atributiv ├«n cazul ablativ. 5 (Dmum) A c─ârei valoare este independent─â fa╚Ť─â de orice sistem de referin╚Ť─â. 6 a (Chin) Pur. 7 a (Flz) Ceea ce exist─â prin sine, ├«n afar─â de orice condi╚Ťii ale fenomenelor. 8 av Perfect. 9 a (Trs; ├«s) Teolog ~ Absolvent de teologie.
ABSOL├ÜT, -─é, absolu╚Ťi, -te, adj., s. n., adv. I. 1. Adj. Care este independent de orice condi╚Ťii ╚Öi rela╚Ťii, care nu este supus nici unei restric╚Ťii, care nu are limite; necondi╚Ťionat, perfect, des─âv├ór╚Öit. ÔŚŐ Monarhie absolut─â = form─â de guvern─âm├ónt ├«n care puterea legislativ─â, puterea executiv─â ╚Öi cea judec─âtoreasc─â se afl─â ├«n m├óinile monarhului; monarhie ├«n care suveranul are puteri nelimitate. 2. S. n. Principiu ve╚Önic, imuabil, infinit, care, dup─â unele concep╚Ťii filozofice, ar sta la baza universului. ÔŚŐ (Fil.) Spirit absolut, idee absolut─â sau eu absolut = factor de baz─â al universului, identificat cu divinitatea. 3. Adj. (Despre fenomene social-economice, ├«n leg─âtur─â cu no╚Ťiuni de cre╚Ötere sau de sc─âdere cantitativ─â) Considerat ├«n raport cu sine ├«nsu╚Öi ╚Öi nu ├«n compara╚Ťie cu alte fenomene asem─ân─âtoare; care se afl─â pe treapta cea mai de sus. ÔŚŐ Adev─âr absolut = adev─âr care nu poate fi dezmin╚Ťit. 4. Adj. (Mat.; despre m─ârimi) A c─ârei valoare nu depinde de condi╚Ťiile ├«n care a fost m─âsurat sau de sistemul la care este raportat. ÔŚŐ Valoare absolut─â = valoarea aritmetic─â a r─âd─âcinii p─âtratului unei m─ârimi. 5. Adj. (Lingv.; ├«n sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar sub├«n╚Ťeles. II. Adv. (Serve╚Öte la formarea superlativului) Cu totul, cu des─âv├ór╚Öire; exact, ├«ntocmai, perfect. Argumentare absolut just─â. ÔŚŐ (├Änt─ârind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni ÔÇô Din lat. absolutus, fr. absolu.
ABSOL├ÜT, -─é, absolu╚Ťi, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este independent de orice condi╚Ťii ╚Öi rela╚Ťii, care nu este supus nici unei restric╚Ťii, care nu are limite; necondi╚Ťionat, perfect, des─âv├ór╚Öit. ÔŚŐ Monarhie absolut─â = form─â de guvern─âm├ónt ├«n care puterea legislativ─â, puterea executiv─â ╚Öi cea judec─âtoreasc─â se afl─â ├«n m├óinile monarhului; monarhie ├«n care suveranul are puteri nelimitate. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Principiu ve╚Önic, imuabil, infinit, care, dup─â unele concep╚Ťii filozofice, ar sta la baza universului. ÔŚŐ (Filoz.) Spirit absolut, idee absolut─â sau eu absolut = factor de baz─â al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, ├«n leg─âtur─â cu no╚Ťiuni de cre╚Ötere sau de sc─âdere cantitativ─â) Considerat ├«n raport cu sine ├«nsu╚Öi ╚Öi nu ├«n compara╚Ťie cu alte fenomene asem─ân─âtoare; care se afl─â pe treapta cea mai de sus. ÔŚŐ Adev─âr absolut = adev─âr care nu poate fi dezmin╚Ťit. 3. (Mat.; despre m─ârimi) A c─ârui valoare nu depinde de condi╚Ťiile ├«n care a fost m─âsurat sau de sistemul la care este raportat. Valoare absolut─â = valoarea aritmetic─â a r─âd─âcinii p─âtratului unei m─ârimi. 4. (Lingv.; ├«n sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar sub├«n╚Ťeles. II. Adv. (Serve╚Öte la formarea superlativului) Cu totul, cu des─âv├ór╚Öire; exact, ├«ntocmai, perfect. Argumentare absolut just─â. ÔŚŐ (├Änt─ârind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni ÔÇô Din lat. absolutus (cu sensurile fr. absolu).
ABSOL├ÜT2, -─é, absolu╚Ťi, -te, adj. 1. (├«n opozi╚Ťie cu relativ) Care nu este supus nici unei restric╚Ťii, nelimitat. Putere absolut─â. ÔŚŐ Adev─âr absolut v. adev─âr. Plusvaloare absolut─â v. plusvaloare. Majoritate absolut─â (de voturi) v. majoritate. Monarhie absolut─â v. monarhie. Zero absolut v. zero. Ablativ absolut v. ablativ. (├«n filozofia idealist─â) Spirit absolut (sau idee absolut─â sau eu absolut) = presupus factor de baz─â al universului, identificat cu divinitatea. Materialismul dialectic neag─â no╚Ťiunea de spirit absolut ╚Öi recunoa╚Öte ca realitate obiectiv─â unic─â ╚Öi necondi╚Ťionat─â materia, care este ├«n ve╚Önic─â mi╚Öcare ╚Öi dezvoltare. 2. (Despre fenomene social-economice, ├«n leg─âtur─â cu no╚Ťiuni de cre╚Ötere sau de sc─âdere cantitativ─â) Care este considerat ├«n raport cu sine ├«nsu╚Öi, ╚Öi nu ├«n compara╚Ťie cu alte fenomene apropiate. Orientarea economiei [╚Ť─ârilor capitaliste] spre r─âzboi are ca urmare intensificarea exploa─ârii oamenilor muncii din ╚Ť─ârile capitaliste, cre╚Öterea ╚Öomajului, m─ârirea poverii impozitelor, s─âr─âcirea absolut─â ╚Öi relativ─â a maselor muncitoare, ceea ce duce inevitabil la ascu╚Ťirea contradic╚Ťiilor ╚Öi a luptei de clas─â, la coacerea unei ad├«nci crize economice ╚Öi politice. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 587. O dat─â cu cre╚Öterea rapid─â a economiei socialiste ╚Öi descre╚Öterea relativ─â a economiei capitaliste are loc o cre╚Ötere absolut─â a elementelor capitaliste, precum ╚Öi o cre╚Ötere a rezisten╚Ťei acestora. LUPTA DE CLAS─é, 1953. nr. 34, 76. 3. Des─âvir╚Öit, complet. Calmul dumitale, superbul, absolutul dumitale calm! SEBASTIAN, T. 60.
ABSOL├ÜT1 adv. (Determin─â adverbe ╚Öi adjective, servind la formarea superlativului) Cu totul, complet, cu des─âv├«r╚Öire, pe de-a-ntregul; exact, ├«ntocmai. Argumentare absolut just─â. ÔŚŐ (├Änt─ârind un pronume sau un adverb negativ) ├Ä╚Öi potolea foamea,.. ├«n singur─âtatea camerei sale, ca s─â n-o vad─â absolut nimeni. SADOVEANU, N. F. 23. Pentru voi doi, b─ârba╚Ťi, e loc, f─âr─â absolut nici o jen─â. CARAGIALE, O. VII 21. ÔÖŽ Verb folosit absolut = verb tranzitiv, folosit f─âr─â exprimarea complementului. C├«nd zicem: ┬źCe face Ion?- M─ân├«nc─â┬╗, verbul tranzitiv ┬źm─ân├«nc─â┬╗ este folosit absolut.
ABSOL├ÜT2, -─é, absolu╚Ťi, -te, adj. 1. Care nu este supus nici unei restric╚Ťii; nelimitat. ÔŚŐ Adev─âr absolut = adev─âr care nu poate fi dezmin╚Ťit ├«n viitor, care reprezint─â cunoa╚Öterea complet─â a lumii obiective. (├Än filozofia idealist─â) Spirit absolut, idee absolut─â sau eu absolut = presupus factor de baz─â al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, ├«n leg─âtur─â cu no╚Ťiuni de cre╚Ötere sau de sc─âdere cantitativ─â) Considerat ├«n raport cu sine ├«nsu╚Öi ╚Öi nu ├«n compara╚Ťie cu alte fenomene asem─ân─âtoare. 3. (Mat.; despre m─ârimi) A c─ârui valoare nu depinde de condi╚Ťiile ├«n care a fost m─âsurat sau de sistemul la care e raportat. ÔŚŐ Valoare absolut─â = valoarea aritmetic─â a r─âd─âcinii p─âtratului unei m─ârimi. 4. Des─âv├ór╚Öit, complet. ÔÇô Fr. absolu (lat. lit. absolutus).
ABSOL├ÜT1 adv. (Serve╚Öte la formarea superlativului) Cu totul, cu des─âv├ór╚Öire; exact, ├«ntocmai. Argumentare absolut just─â. ÔŚŐ (├Änt─ârind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni ÔÖŽ Verb folosit absolut = verb tranzitiv folosit f─âr─â exprimarea complementului. ÔÇô Lat. lit. absolutus.
absol├║t1 adj. m., pl. absol├║╚Ťi; f. absol├║t─â, pl. absol├║te
absol├║t2 s. n., pl. absol├║turi
absol├║t adj. m., pl. absol├║╚Ťi; f. sg. absol├║t─â, pl. absol├║te
absol├║t s. n., g.-d. art. absol├║tului; pl. absol├║turi
ABSOL├ÜT adj., adv. 1. adj. ad├ónc, complet, deplin, des─âv├ór╚Öit, perfect, profund, total. (Lini╚Öte ~; ├«ntuneric ~.) 2. adv. v. integral. 3. adj. suveran, total. (Un dispre╚Ť ~.) 4. adj. necondi╚Ťionat, suprem, suveran. (Autoritate ~.) 5. adj., adv. imperios, neap─ârat, stringent. (Era ~ nevoie s─â...) 6. adv. v. desigur. 7. adv. v. aidoma.
Absolut Ôëá relativ
ABSOL├ÜT, -─é adj. (op. relativ). 1. Care nu este supus unei restric╚Ťii, necondi╚Ťionat. ÔŚŐ Monarhie absolut─â = monarhie ├«n care suveranul are puteri nelimitate. ÔÖŽ (s.n.; ├«n idealismul obiectiv) Principiu ve╚Önic, imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. ÔÖŽ (├Än filozofia idealist─â) Spirit absolut, (idee) absolut─â = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea. 2. Considerat ├«n raport cu sine ├«nsu╚Öi ╚Öi nu ├«n compara╚Ťie cu alte persoane asem─ân─âtoare. ÔŚŐ Adev─âr absolut = adev─âr care reprezint─â cunoa╚Öterea complet─â a realit─â╚Ťii; element al cunoa╚Öterii care nu poate fi infirmat ├«n viitor; (fiz.) mi╚Öcare absolut─â = deplasarea unui corp fa╚Ť─â de un sistem de referin╚Ť─â fix; zero absolut = temperatura cea mai joas─â posibil─â (-273 ┬░C). 3. (Mat.; despre m─ârimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. ÔŚŐ Valoare absolut─â = valoare aritmetic─â a r─âd─âcinii p─âtratului unei m─ârimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Des─âv├ór╚Öit, complet, perfect. // adv. Cu des─âv├ór╚Öire, ├«ntocmai, exact. [< lat. absolutus < absolvere ÔÇô a dezlega, cf. fr. absolu].
absol├║t, -─â I. adj. 1. care nu comport─â nici o restric╚Ťie, necondi╚Ťionat. 2. total, complet, des─âv├ór╚Öit. ÔŚŐ adev─âr ~ = adev─âr care reprezint─â cunoa╚Öterea complet─â a realit─â╚Ťii; (fiz.) mi╚Öcare ~─â = deplasarea unui corp fa╚Ť─â de un sistem de referin╚Ť─â fix; zero ~ = temperatura cea mai joas─â posibil─â (-273 ┬░C). 3. (mat.; despre m─ârimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat. ÔŚŐ valoare ~─â = valoare aritmetic─â a unui num─âr algebric, f─âc├ónd abstrac╚Ťie de semnul s─âu; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. II. s. n. principiu ve╚Önic, imuabil, infinit, la baza universului. ÔÖŽ ceea ce exist─â ├«n sine ╚Öi prin sine. III. adv. cu des─âv├ór╚Öire, exact. (< lat. absolutus, fr. absolu)
absolut, -─â, absolu╚Ťi, -te adj., adv. 1.Adj. Caro este independent, de orice condi╚Ťii ╚Öi rela╚Ťii; considerat ├«n raport cu sine ├«nsu╚Öi; perfect, des─âv├ór╚Öit; (substantivat, n.; ├«n filozofia idealist─â) principiu ve╚Önic, imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. 2. Adj. (Despre o m─ârime fizic─â) A c─ârei valoare este independent─â fa╚Ť─â de oricare sistem de referin╚Ť─â. 3. Adv. Cu totul, exact.
ABSOL├ÜT2 ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care nu este limitat de nici un fel de condi╚Ťii. Putere ~t─â. 2) Care corespunde tuturor cerin╚Ťelor; lipsit de defecte; complet; irepro╚Öabil; impecabil; perfect. Auz ~. 3) Care este cov├ór╚Öitor. Majoritate ~t─â. 4) rar (despre corpuri, substan╚Ťe etc.) Care are o compozi╚Ťie omogen─â; f─âr─â impurit─â╚Ťi; pur; curat. Alcool ~. /<lat. absolutus
ABSOLÚT1 n. filoz. Principiu de bază, identificat cu divinitatea, care este pus la baza universului; ceea ce există în sine și prin sine. /<lat. absolutus
ABSOLÚT3 adv. 1) Cu desăvârșire; cu totul. 2) Întru totul; exact. /<lat. absolutus
absolut a. 1. nem─ârginit, nesupus vreunei condi╚Ťiuni sau restric╚Ťiuni: putere absolut─â; 2. indispensabil: majoritate absolut─â; 3. de sine st─ât─âtor: adev─âr absolut; 4. Gram. opus la relativ: om e un termen absolut, tat─â, unul relativ. ÔĽĹ n. Filoz. ceeace exist─â ├«n sine ╚Öi prin sine. ÔĽĹ adv. 1. cu totul; 2. neap─ârat, f─âr─â doar ╚Öi poate.
*absol├║t, -─â adj. (lat. absolutus, dezlegat). Necondi╚Ťionat, f─âr─â restric╚Ťiuni, dezlegat de ori-ce contingen╚Ť─â: adev─âr absolut. Perfect, deplin: ├«ntuneric absolut. Independent, suveran (care ÔÇ×taie ╚Öi sp├«nzur─âÔÇŁ f─âr─â s─â i se poat─â cere socoteal─â): ├«mp─ârat absolut. Autoritar, imperios, care nu sufere contrazicere: caracter, ton absolut. Pur, neamestecat: alcool absolut. Log. Opus lui relativ. Trans. Bucov. Sec. 19. Teolog (or─ş pedagog) absolut, teolog (or─ş pedagog) care a terminat (a absolvit) cursurile, dar nu ╚Öi-a luat ├«nc─â titlu (expresiune ridiculizat─â ├«n vechiu regat). Gram. Genitiv or─ş ablativ absolut, acela care e dezlegat de propozi╚Ťiunea principal─â adic─â nu se raport─â la nici un cuv├«nt al e─ş ╚Öi ├«n care subiectu era ├«nlocuit cÔÇÖun participi┼ş or─ş cÔÇÖun adjectiv atributiv or─ş cÔÇÖun nume predicativ ├«n cazu genitiv la Grec─ş or─ş ablativ la Romani: sole cadente, pe c├«nd apune soarele; Cicerone consule, pe c├«nd era (or─ş fiind) Cicerone consul. S. n., pl. ur─ş. Lucru necondi╚Ťionat: adev─âratu absolut e Dumneze┼ş. Adv. ├Än mod absolut, perfect, complet, de tot: virtutea ├«l st─âp├«nea absolut; asta e absolut imposibil, absolut oprit. Neap─ârat, negre╚Öit, numai de c├«t: trebu─şe absolut s─â plec.
ABSOLUT adj., adv. 1. adj. ad├«nc, complet, deplin, des─âv├«r╚Öit, perfect, profund, total. (Lini╚Öte ~; ├«ntuneric ~.) 2. adv. complet, completamente, integral, total, (├«nv. ╚Öi pop.) sadea. (Calul era ~ alb.) 3. adj. suveran, total. (Un dispre╚Ť ~.) 4. adj. necondi╚Ťionat, suprem, suveran. (Autoritate ~.) 5. adj., adv. imperios, stringent, (rar) neap─ârat. (Era ~─â nevoie s─â...) 6. adv. bine├«n╚Ťeles, cert, desigur, fire╚Öte, garantat, indiscutabil, natural, negre╚Öit, ne├«ndoielnic, ne├«ndoios, normal, precis, sigur. (Crezi c─â vine? ÔÇô ~!) 7. adv. aidoma, aievea, asemenea, chiar, deopotriv─â, exact, identic, ├«ntocmai, (├«nv. ╚Öi pop.) a╚Öijderea, (Mold. ╚Öi Bucov.) li╚Ötai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tista╚Ö, (prin nord-estul Olt.) tixlim, (├«nv.) atocma, tij, tocmai. (Este ~ ca tat─â-s─âu.)
RECORD MONDIAL ABSOLUT ╚śI DEFINITIV performan╚Ť─â sportiv─â care nu mai poate fi dep─â╚Öit─â o dat─â atins─â, ci doar egalat─â. ├Än para╚Öutism, proba de precizia ateriz─ârii, valoarea sa este de 0,00 m.
absolut─â, muzic─â ~, asocia╚Ťie de termeni prin care muzicol. germ. a sec. trecut subliniaz─â independen╚Ťa expresiv─â a artei muzicale ├«n proiec╚Ťie pur instrumental─â. Ca dialectic─â sonor─â reflectat─â de genurile complexe ale fugii*, sonatei* ╚Ö.a., a. ar ├«ntruchipa un ideal de puritate a rela╚Ťiilor dintre entit─â╚Ťile muzicale ce-╚Öi duc o via╚Ť─â autonom─â, f─âr─â contribu╚Ťia textului poetic sau a imaginilor evocatoare. Interpetarea formalist─â ╚Öi estetizant─â a a., s-a concretizat ├«n faimoasa teorie a lui Hanslick, a muzicii ├«n╚Ťelese ca ÔÇ×succesiune de forme sonore ├«n mi╚ÖcareÔÇŁ. Sin.: muzic─â pur─â.
ABSOL├ÜT, -─é adj. (< lat. absolutus < absolvere ÔÇ×a dezlegaÔÇŁ, cf. fr. absolu): ├«n sintagmele ablativ absolut, timp absolut ╚Öi verb tranzitiv absolut (v.).
Absolut = Muzica considerat─â ca g├óndire proprie, independent de rela╚Ťiunile cu arta dramatic─â, cu poezia sau cu vreun efect onomatopeic. (A. L. Ivela, Dic╚Ťionar muzical ilustrat, Editura Libr─âriei ÔÇ×UniversalaÔÇŁ Alcalay&Co, Bucure╚Öti, 1927)

Absolut dex online | sinonim

Absolut definitie

Intrare: absolut (s.n.)
absolut 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: absolut (adj.)
absolut 1 adj. adjectiv
Intrare: absolut (adv.)
absolut 3 adv.