Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru absolu╚Ťiune

absolu╚Ťi├║ne sf [At: DA / V: -╚Ťie / P: ~╚Ťi-u~ / Pl: ~ni / E: fr absolution, lat absolutio] Iertare a p─âcatelor acordat─â, de obicei, de pap─â.
ABSOLU╚ÜI├ÜNE, absolu╚Ťiuni, s. f. 1. Iertare de pedeaps─â a unui acuzat c├ónd fapta imputat─â nu este prev─âzut─â de lege sau c├ónd s─âv├ór╚Öirea ei a fost justificat─â. 2. Iertare a p─âcatelor, dat─â de obicei de pap─â2. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. absolution, lat. absolutio, -onis.
ABSOLU╚ÜI├ÜNE, absolu╚Ťiuni, s. f. 1. Iertare de pedeaps─â a unui acuzat c├ónd faptul imputat nu este prev─âzut de lege sau c├ónd s─âv├ór╚Öirea lui a fost justificat─â. 2. Iertare a p─âcatelor, dat─â de obicei de pap─â2. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. absolution, lat. absolutio, -onis.
absolu╚Ťi├║ne (-╚Ťi-u-) s. f., g.-d. art. absolu╚Ťi├║nii; pl. absolu╚Ťi├║ni
absolu╚Ťi├║ne s. f. (sil. -╚Ťi-u-), g.-d. art. absolu╚Ťi├║nii; pl. absolu╚Ťi├║ni
ABSOLU╚ÜI├ÜNE s.f. 1. Scutire, iertare de pedeaps─â a unui acuzat c├ónd faptul imputabil nu este prev─âzut de lege sau c├ónd s─âv├ór╚Öirea lui a fost justificat─â. 2. Iertare a p─âcatelor (dat─â de obicei de c─âtre pap─â). [Pron. -╚Ťi-u-. / cf. lat. absolutio, fr. absolution].
absolu╚Ťi├║ne s. f. 1. absolvire (2). 2. iertare a p─âcatelor (de c─âtre pap─â). (< fr. absolution, lat. absolutio)
ABSOLUȚIÚNE ~i f. 1) Iertare de pedeapsă a unui acuzat. 2) Iertare a păcatelor (de către preot). /<lat. absolutio, ~onis
absolu╚Ťi(un)e f. iertarea p─âcatelor (la Catolici).
*absolu╚Ťi├║ne f. (lat. absol├║tio, -├│nis V. solu╚Ťiune). ─şertare, remisiune. Absolvare, terminarea unu─ş studi┼ş, une─ş ├«nv─â╚Ť─âtur─ş. ÔÇô ╚śi -u╚Ťie.

Absolu╚Ťiune dex online | sinonim

Absolu╚Ťiune definitie

Intrare: absolu╚Ťiune
absolu╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-u-