absidă sf [At: ODOBESCU, S. I, 389 / Pl: ~e / E: fr abside, lat absida] încăpere semicirculară (sau poligonală) destinată altarului în bisericile creștine.

ABSÍDĂ, abside, s. f. Nișă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ♦ Încăpere semicirculară destinată altarului în bisericile creștine. – Din fr. abside, lat. absida.

ABSÍDĂ, abside, s. f. Nișă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ♦ Încăpere semicirculară destinată altarului în bazilicile creștine. – Din fr. abside, lat. absida.

ABSÍDĂ, abside, s. f. încăpere semicirculară în biserici, servind la săvîrșirea cultului.

ABSÍDĂ, abside, s. f. Nișă semicirculară sau poligonală care prelungește nava centrală a unei biserici, unde se săvârșește cultul. – Fr. abside (lat. lit. absida).

absídă (nișă) s. f., g.-d. art. absídei; pl. absíde

absídă (arhit.) s. f., g.-d. art. absídei; pl. absíde

ABSÍDĂ s.f. Parte a unei biserici, de forma unei nișe semicirculare sau poligonale, situată în continuarea navei centrale. [< fr. abside, cf. lat. absida].

absídă s. f. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici. (< fr. abside, lat. absida)

ABSÍDĂ ~e f. Încăpere semicirculară în bisericile creștine, destinată altarului. /<fr. abside, lat. absida

absidă f. bolta unei biserici acoperită cu o semi-cupolă.