Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru abrutiza

abrutiza vtr [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: fr abrutir] 1-2 A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane. 3-4 A deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută Si: a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza.
ABRUTIZ├ü, abrutizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde ├«nsu╚Öirile morale, specific umane; a deveni sau a face s─â devin─â insensibil, asem─ân─âtor cu un animal, cu o brut─â; a (se) ├«ndobitoci, a (se) dezumaniza. ÔÇô Din fr. abrutir.
ABRUTIZ├ü, abrutizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde ├«nsu╚Öirile morale, specific umane; a deveni sau a face s─â devin─â insensibil, asem─ân─âtor cu un animal, cu o brut─â; a (se) ├«ndobitoci, a (se) dezumaniza. ÔÇô Din fr. abrutir.
ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Refl. A deveni insensibil, a-și pierde însușirile specific umane, a deveni asemănător cu un animal, cu o brută. (Tranz.) Alcoolismul abrutizează pe om.
ABRUTIZ├ü, abrutizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde ├«nsu╚Öirile morale, specific umane; a deveni sau a face s─â devin─â insensibil, asem─ân─âtor cu un animal, cu o brut─â. ÔÇô Dup─â fr. abrutir.
abrutizá (a ~) (a-bru-) vb., ind. prez. 3 abrutizeáză
abrutiz├í vb. (sil. -bru-), ind. prez. 1 sg. abrutiz├ęz; 2 sg. abrutiz├ęzi, 3 sg. ╚Öi pl. abrutize├íz─â
ABRUTIZÁ vb. a (se) animaliza, a (se) dezumaniza, a se îndobitoci. (Băutura l-a ~.)
A (se) abrutiza Ôëá a (se) civiliza, a (se) ├«nnobila
ABRUTIZÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă însușirile umane, devenind asemănător unui animal; a (se) îndobitoci. [< fr. abrutir].
abrutizá vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde însușirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza. (după fr. abrutir)
abrutizá, abrutizez, vb. I. refl. și tr. A-și pierde (sau a face să-și piardă) însușirile morale, specific umane.
A ABRUTIZ├ü ~├ęz tranz. A face s─â se abrutizeze. /<fr. abrutir
A SE ABRUTIZ├ü m─â ~├ęz intranz. A se transforma ├«n brut─â; a-╚Öi pierde ├«nsu╚Öirile umane ╚Öi morale. [Sil. a-bru-] /<fr. abrutir
abrutizà v. a face brut, a tâmpi.
*abrutiz├ęz v. tr. (fr. abrutir, d. brute, vit─â, bestie, cu term. dup─â alte verbe ├«n -izez). ├Ändobitocesc: be╚Ťia l-a abrutizat.
ABRUTIZA vb. a (se) animaliza, a (se) dezumaniza. (B─âutura l-a ~.)

Abrutiza dex online | sinonim

Abrutiza definitie

Intrare: abrutiza
abrutiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bru-