abrutiza definitie

17 definiții pentru abrutiza

abrutiza vtr [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: fr abrutir] 1-2 A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane. 3-4 A deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută Si: a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza.
ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – Din fr. abrutir.
ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – Din fr. abrutir.
ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Refl. A deveni insensibil, a-și pierde însușirile specific umane, a deveni asemănător cu un animal, cu o brută. (Tranz.) Alcoolismul abrutizează pe om.
ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută. – După fr. abrutir.
abrutizá (a ~) (a-bru-) vb., ind. prez. 3 abrutizeáză
abrutizá vb. (sil. -bru-), ind. prez. 1 sg. abrutizéz; 2 sg. abrutizézi, 3 sg. și pl. abrutizeáză
ABRUTIZÁ vb. a (se) animaliza, a (se) dezumaniza, a se îndobitoci. (Băutura l-a ~.)
A (se) abrutiza ≠ a (se) civiliza, a (se) înnobila
ABRUTIZÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă însușirile umane, devenind asemănător unui animal; a (se) îndobitoci. [< fr. abrutir].
abrutizá vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde însușirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza. (după fr. abrutir)
abrutizá, abrutizez, vb. I. refl. și tr. A-și pierde (sau a face să-și piardă) însușirile morale, specific umane.
A ABRUTIZÁ ~éz tranz. A face să se abrutizeze. /<fr. abrutir
A SE ABRUTIZÁ mă ~éz intranz. A se transforma în brută; a-și pierde însușirile umane și morale. [Sil. a-bru-] /<fr. abrutir
abrutizà v. a face brut, a tâmpi.
*abrutizéz v. tr. (fr. abrutir, d. brute, vită, bestie, cu term. după alte verbe în -izez). Îndobitocesc: beția l-a abrutizat.
ABRUTIZA vb. a (se) animaliza, a (se) dezumaniza. (Băutura l-a ~.)

abrutiza dex

Intrare: abrutiza
abrutiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bru-