abroga definitie

16 definiții pentru abroga

abroga vt [At: DA / Pzi: abrog / E: lat abrogare, fr abroger] (Cild) A declara lipsit de valabilitate Si: a anula, a desființa.
ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.
ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.
ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. (Cu privire la legi, regulamente, dispoziții oficiale) A anula, a suprima, a aboli.
ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială. – Fr. abroger (lat. lit. abrogare).
abrogá (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă
abrogá vb. (sil. a-bro-; mf. ab-), ind. prez. 1 sg. abróg, 3 sg. și pl. abrógă, 2 sg. abrógi; conj. prez. 3 sg. și pl. abróge
ABROGÁ vb. (JUR.) a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege.)
A abroga ≠ a valida
ABROGÁ vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare].
abrogá vb. tr. a scoate din vigoare un act normativ. (< lat. abrogare, fr. abroger)
abrogá, abróg, vb. I. Tr. A scoate din vigoare o lege sau alt act normativ.
A ABROGÁ abróg tranz. (legi, ordine, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a anula; a contramanda; a revoca. [Sil. abro-ga] /<lat. abrogare
abrogà v. a scoate din uz, a desființa o lege, un obiceiu.
*abróg, a v. tr. (lat. áb-rogo, -rogáre. Abrogă, abrogăm, să abroge. V. rog, á-, de-, inter- și pro-rog). Desființez, vorbind de legi, decrete ș. a.
ABROGA vb. (JUR.) a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (~ o lege, un act normativ.)

abroga dex

Intrare: abroga
abroga verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: a-bro-; mf. ab-