Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru abraziune

abraziune sf [At: DEX2 / P: ~zi-u~ / Pl: ~ni / E: fr abrasion] 1 Proces de eroziune a ╚Ť─ârmurilor din cauza valurilor m─ârii. 2 Producere a unui corp ca urmare a frec─ârii lui de alt corp abraziv sau mai dur Si: abrazare.
ABRAZI├ÜNE, abraziuni, s. f. 1. Proces de eroziune a ╚Ť─ârmurilor din cauza valurilor m─ârii. 2. Roadere a unui corp ca urmare a frec─ârii lui de alt corp abraziv sau mai dur; abrazare. [Pr.: -zi-u-] ÔÇô Din fr. abrasion.
ABRAZI├ÜNE, abraziuni, s. f. 1. Proces de eroziune a ╚Ť─ârmurilor din cauza valurilor m─ârii. 2. Roadere a unui corp ca urmare a frec─ârii lui de alt corp abraziv sau mai dur; abrazare. [Pr.: -zi-u-] ÔÇô Din fr. abrasion.
ABRAZI├ÜNE, abraziuni, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de roaderi exercitat─â de valurile m─ârilor ╚Öi oceanelor asupra ╚Ť─ârmurilor. V. eroziune. 2. Ac╚Ťiunea de uzur─â prin frecare, exercitat─â de un corp dur asupra altui corp mai pu╚Ťin dur. ÔÇô Pronun╚Ťat: -zi-u-.
ABRAZI├ÜNE, abraziuni, s. f. 1. Roadere a ╚Ť─ârmurilor de c─âtre valurile m─ârii. 2. Roadere a unui corp prin frecarea lui de alt corp mai dur. [Pr.: -zi-u-] ÔÇô Fr. abrasion.
abrazi├║ne (a-bra-zi-u-) s. f., g.-d. art. abrazi├║nii; pl. abrazi├║ni
abrazi├║ne s. f. (sil. -bra-zi-u-), g.-d. art. abrazi├║nii; pl. abrazi├║ni
ABRAZI├ÜNE s. (TEHN.) abrazare, atri╚Ťiune. (~ unui material.)
ABRAZI├ÜNE s.f. 1. Proces de eroziune a ╚Ť─ârmului de c─âtre valurile m─ârii sau ale lacurilor. 2. Roadere a unui corp rezultat─â din frecarea lui cu altul mai dur; abrazare. [< fr. abrasion].
abrazi├║ne s. f. 1. roadere a scoar╚Ťei terestre datorit─â v├óntului sau curen╚Ťilor apei. 2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv. (< fr. abrasion, lat. abrasio)
abrazi├║ne s.f. Roaderea unui corp prin frecare de alt corp mai dur.
ABRAZI├ÜNE ~i f. 1) Proces de eroziune a ╚Ť─ârmului prin ac╚Ťiunea valurilor. 2) Roadere a unui corp prin frecarea cu altul mai dur. [Sil. a-bra-zi-u-ne] /<fr. abrasion
*abrazi├║ne, f. (lat. abr├ísio, -├│nis, d. ab-r├ídere a rade). Med. Radere, r─âzu─şal─â.
abraziune, (engl. = abrasion) proces de eroziune a ╚Ť─ârmurilor marine ╚Öi lacustre, desf─â╚Öurat sub ac╚Ťiunea mecanic─â a valurilor, mareelor, curen╚Ťilor, blocurilor de ghea╚Ť─â etc. A. marin─â este foarte activ─â ├«n dreptul ╚Ť─ârmurilor ├«nalte, cantitatea de material clastic eliberat─â fiind dependent─â de natura petrografic─â ╚Öi de structura geologic─â a ╚Ť─ârmurilor respective. Prin a. ├«ndelungat─â, faleza se retrage, l─âs├ónd ├«n fa╚Ťa ei o plat. de a. care, afectat─â de mi╚Öc─âri oscilatorii verticale, devine teras─â de a. (emers─â sau submers─â). acaustobiolit,(engl. = acaustobiolith) roc─â sedimentar─â, organoge-n─â, necombustibil─â; ex. calcar recifal, radio-larit etc. Ant. caustobiolit. accesoriu, constituent Ôł╝, (engl. = accsessory) calificativ atribuit unui min. existent ├«n roci ├«n cantit─â╚Ťi reduse, de regul─â sub 5%, care nu influen╚Ťeaz─â diagnos-ticul ╚Öi rezultatul analizelor (zircon, rutil, apatit ├«n rocile magmatice; granat, spinel, disten ├«n rocile metamorfice); ├«n rocile sedimentare clastice min. a. sunt remaniate din forma╚Ťiuni preexistente ╚Öi constituie frac╚Ťiunea grea a acestora. V. min. grele. ├Än cazul piroclastitelor, min. a. sunt fragmentele provenite din efuziuni sau extruziuni mai vechi (Carozzi, 1960).

Abraziune dex online | sinonim

Abraziune definitie

Intrare: abraziune
abraziune substantiv feminin
  • silabisire: -bra-zi-u-