aborigen definitie

17 definiții pentru aborigen

aborigen, ~ă a, smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr aborigene] (Liv) Băștinaș.
ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.
ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.
ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj. (Franțuzism) Băștinaș, autohton, indigen. Elementul roman n-a putut să triumfe deplin, probabil din cauza unui oarecare grad de cultură al popoarelor aborigene. MACEDONSKI, O. IV 114.
ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj. (Franțuzism) Băștinaș, autohton, indigen. – Fr. aborigène (lat. lit. aborigines).
aborigén (a-bo-) adj. m., s. m., pl. aborigéni; adj. f., s. f. aborigénă, pl. aborigéne
aborigén adj. m., s. m. (sil. a-bo-ri; mf. ab-), pl. aborigéni; f. sg. aborigénă, pl. aborigéne
ABORIGÉN adj., s. v. băștinaș.
Aborigen ≠ străin, venetic
ABORIGÉN, -Ă adj. (Rar) Băștinaș, autohton, indigen. [< fr. aborigène, cf. lat. aborigines < ab origine – de la început].
aborigén, -ă adj., s. m. f. băștinaș, autohton, indigen. (< fr. aborigène, lat. aborigines)
aborigén, aborigeni, -e, adj. Băștinaș, autohton.
ABORIGÉN ~ă (~i, ~e) și substantival Care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; autohton; indigen; băștinaș. [Sil. ab-o-] /<fr. aborigene
aborigen a. originar din acea țară: plantă aborigenă. ║ m. pl. aborigeni, populațiune primitivă a unei țări.
*aborigén, -ă s. și adj. (fr. aborigène, d. lat. aborigines, originarĭ, indigenĭ). Barb. Autohton, indigen, pămîntean, băștinaș. Corect rom. ar fi aborigin.
ABORIGEN adj., s. autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populații ~.)
Aborigeni = Aborigines.

aborigen dex

Intrare: aborigen (s.m.)
aborigen 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: a-bo-ri-gen
Intrare: aborigen (adj.)
aborigen 1 adj. adjectiv
  • silabisire: a-bo-ri-gen