abona definitie

18 definiții pentru abona

abona [At: DA ms / Pzi: ~ néz / E: fr aboner] 1 vr A-și face un abonament. 2 (Fig) vr A veni cu regularitate într-un loc.
ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A(-și) face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner.
ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-și face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner.
ABONÁ, abonez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A-și face un abonament. S-a abonat la «Scînteia». ◊ Tranz. Și-a abonat copiii la revista «Cravata roșie».
ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. «la») A(-și) face un abonament. Și-a abonat copiii la revistă. – Fr. abonner.
aboná (a ~) vb., ind. prez. 3 aboneáză
aboná vb., ind. prez. 1 sg. abonéz, 3 sg. și pl. aboneáză
ABONÁ vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.)
ABONÁ vb. I. tr., refl. A(-și) face un abonament la o publicație etc. [< fr. abonner].
aboná vb. I. tr., refl. a (-și) face un abonament. II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. (< fr. abonnér)
aboná, abonez, vb. I. Tr. și refl. A(-și) face un abonament.
aboná (abonéz, abonát), vb.1. A-și face un abonament. – 2. (Arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret și periodic de o facilitate. < Fr. abonner (sec. XVIII). – Der. abonament s. n.; abonat s. m.
A ABONÁ ~éz tranz. A face să se aboneze. /<fr. abonner
A SE ABONÁ mă ~éz intranz. A-și face un abonament. ~ la o revistă. /<fr. abonner
abonà v. 1. a face abonament; 2. a lua un abonament.
*abonéz v. tr. (fr. abonner). Înscriŭ între abonațĭ. V. refl. Mă înscriŭ între abonațĭ. Iron. Calicii s’aŭ abonat la casa noastră
ABONA vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.)
abona, abonez v. r. (deț.) a se înscrie la rând la fumatul unei țigări

abona dex

Intrare: abona
abona verb grupa I conjugarea a II-a