abolițiune sf vz aboliție

ABOLIȚIÚNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis.

ABOLIȚIÚNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis.

ABOLIȚIÚNE, abolițiuni, s. f. (Învechit) Abolire. Abolițiunea robiei... abolițiunea drepturilor de naștere, proclamarea egalității, libertatea exercițiului meseriilor, desființarea monopolurilor, libertatea presei și a întrunirilor, libertatea individuală... sînt victorii ale libertății. GHICA, S. 195. – Pronunțat: -ți-u-.

ABOLIȚIÚNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Fr. abolition (lat. lit. abolitio, -onis).

abolițiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. abolițiúnii; pl. abolițiúni

abolițiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. abolițiúnii; pl. abolițiúni

ABOLIȚIÚNE s. v. abolire, desființare, suprimare.

ABOLIȚIÚNE s.f. Abolire. [Cf. fr. abolition, lat. abolitio].

abolițiúne s. f. abolire (< fr. abolition, lat. abolitio)

aboliți(un)e f. desființare totală, suprimare definitivă: abolițiunea torturei, abolițiunea sclaviei.

*abolițiúne f. (lat. abolitio, -ónis). Desființare. – Și -iție și -ire.

abolițiune s. v. ABOLIRE. DESFIINȚARE. SUPRIMARE.