abnorm, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: ger abnorm] 1 (Rar) Anormal. 2 Neobișnuit.

ABNÓRM, -Ă, abnormi, -e, adj. (Rar) Anormal, neobișnuit. – Din germ. abnorm.

ABNÓRM, -Ă, abnormi, -e, adj. (Rar) Anormal, neobișnuit. – Din germ. abnorm.

abnórm, -ă adj. (înv.) Anormal, neobișnuit. Cazuri ciudate în care cererile chiar abnorme ale bolnavilor sunt în stare să înlăture boala (EMIN.). • pl. -i, -e. /<germ. abnorm, lat. abnormis, -e.

abnórm (rar) adj. m., pl. abnórmi; f. abnórmă, pl. abnórme

abnórm adj. m., pl. abnórmi; f. sg. abnórmă, pl. abnórme

ABNÓRM, -Ă adj. (Rar) Anormal, neobișnuit. [Cf. germ. abnorm < lat. abnormis].

abnórm, -ă adj. anormal, neobișnuit. (< germ. abnorm, lat. abnormis)