ablaut sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ger Ablaut] (Lin) Apofonie.

ÁBLAUT, ablauturi, s. n. (Lingv.) Apofonie. – Din germ. Ablaut.

ÁBLAUT, ablauturi, s. n. (Lingv.) Apofonie. – Din germ. Ablaut.

áblaut (a-blaut / ab-laut) s. n., áblauturi

áblaut s. n. (sil. -laut), pl. áblauturi

ÁBLAUT s. (FON.) apofonie. (~ul reprezintă alternanța între vocalele din tema unui cuvânt.)

ÁBLAUT s.n. Termen folosit de germaniști pentru alternanța vocalică; apofonie. [< germ. Ablaut].

áblaut s. n. apofonie. (< germ. Ablaut)

ABLAUT s. (FON.) apofonie. (~ reprezintă alternanța între vocalele din tema unui cuvînt.)

ABLÁUT s.n. (< germ. Ablaut): termen folosit de germaniști pentru alternanța vocalică (v.); apofonie.