Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru abla╚Ťiune

abla╚Ťie sfv z abla╚Ťiune
abla╚Ťiune sf [At: DEX2 / V: abla╚Ťie / P: ~╚Ťi-u~ / Pl: ~ni / E: fr ablation, lat ablatio, -onis] 1 Transportare (prin ac╚Ťiunea v├óntului, a apelor sau a ghe╚Ťarilor) a materialului rezultat ├«n urma dezagreg─ârii solului sau a rocilor. 2 ├«ndep─ârtare chirurgical─â a unui organ, a unui membra al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3 Fenomen fizic prin care un corp care str─âbate atmosfera cu mare vitez─â pierde din substan╚Ť─â, devenind incandescent prin frecarea cu aerul.
ABL├ü╚ÜIE, abla╚Ťii, s. f. 1. Transportare (prin ac╚Ťiunea v├óntului, a apelor sau a ghe╚Ťarilor) a materialului rezultat ├«n urma dezagreg─ârii solului sau a rocilor. 2. ├Ändep─ârtare chirurgical─â a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care str─âbate atmosfera cu mare vitez─â pierde din substan╚Ť─â, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: -╚Ťi-u-. ÔÇô Var. abla╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis.
ABLA╚ÜI├ÜNE s. f. v. abla╚Ťie.
ABLA╚ÜI├ÜNE, abla╚Ťiuni, s. f. 1. Transportare (prin ac╚Ťiunea v├óntului, a apelor sau a ghe╚Ťarilor) a materialului rezultat ├«n urma dezagreg─ârii solului sau a rocilor. 2. ├Ändep─ârtare chirurgical─â a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care str─âbate atmosfera cu mare vitez─â pierde din substan╚Ť─â, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis.
ABL├ü╚ÜIE s. f. v. abla╚Ťiune.
ABL├ü╚ÜIE s. f. v. abla╚Ťiune.
ABLA╚ÜI├ÜNE, abla╚Ťiuni, s. f. 1. Ac╚Ťiune f─âcut─â de v├«nt, de ape sau de ghe╚Ťari ╚Öi const├«nd ├«n transportarea, departe de locul de provenien╚Ť─â, a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. 2. Opera╚Ťie chirurgical─â care const─â ├«n amputarea total─â sau par╚Ťial─â a unui organ sau a unui membru al corpului omenesc. Abla╚Ťiunea unui rinichi. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-u-.
ABLA╚ÜI├ÜNE, abla╚Ťiuni, s. f. 1. Transportarea (prin ac╚Ťiunea v├óntului, apelor sau ghe╚Ťarilor) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. 2. Amputarea unui organ sau membru al corpului omenesc. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Fr. ablation (lat. lit. ablatio, -onis).
abla╚Ťi├║ne s.f. 1 (chir.) Extirpare (a unui organ, a unui membru sau a unui ╚Ťesut patologic) prin interven╚Ťie chirurgical─â. 2 (geogr.) Proces de ├«ndep─ârtare (prin ac╚Ťiunea apelor, ghe╚Ťarilor, v├óntului etc.) a particulelor fine rezultate ├«n urma dezagreg─ârii solului ╚Öi a rocilor. 3 (astron.) Fenomen fizic ├«n urma c─âruia un meteorit, un satelit etc., str─âb─ât├ónd atmosfera cu mare vitez─â, pierde din substan╚Ť─â din cauza ├«nc─âlzirii sale (p├ón─â la incandescen╚Ť─â) prin frecarea cu aerul. ÔŚŐ Scut de abla╚Ťiune = dispozitiv construit din materiale speciale care protejeaz─â navele cosmice ├«mpotriva acestui fenomen. ÔÇó pl. -i. ╚Öi abl├í╚Ťie s.f. / <fr. ablation, lat. ablat─şo, -onis ÔÇ×separare, ├«ndep─ârtareÔÇŁ.
abl├í╚Ťie / abla╚Ťi├║ne (a-bla-╚Ťi-e / -╚Ťi-u-) s. f., art. abla╚Ťi├í (-╚Ťi-a) / abla╚Ťi├║nea, g.-d. art. abl├í╚Ťiei / abla╚Ťi├║nii; pl. abl├í╚Ťii / abla╚Ťi├║ni, art. abl├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-) / abla╚Ťi├║nile
abla╚Ťi├║ne s. f. (sil. -╚Ťi-u-), g.-d. art. abla╚Ťi├║nii; pl. abla╚Ťi├║ni
ABLAȚIÚNE s. (MED.) exereză, extirpare, scoatere. (~ apendicelui.)
ABL├ü╚ÜIE s.f. v. abla╚Ťiune.
ABLA╚ÜI├ÜNE s.f. 1. Opera╚Ťie chirurgical─â prin care se ├«ndep─ârteaz─â total sau par╚Ťial un organ, un ╚Ťesut sau un membru bolnav. 2. (Geol.) Transportare (prin ac╚Ťiunea apei, a v├óntului, a ghe╚Ťarilor etc.) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. ÔÖŽ Reducere a masei unui ghe╚Ťar prin topire, evaporare sau distrugere mecanic─â. 3. (Astr.) Fenomen fizic ├«n urma c─âruia un meteorit, satelit etc., str─âb─ât├ónd atmosfera, pierde din substan╚Ť─â datorit─â ├«nc─âlzirii sale p├ón─â la incandescen╚Ť─â. [Var. abla╚Ťie s.f. / cf. fr. ablation, lat. ablatio].
abla╚Ťi├║ne s. f. 1. ├«ndep─ârtare chirurgical─â din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exerez─â, extirpare. 2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ÔÖŽ reducere a masei unui ghe╚Ťar sau a z─âpezii prin topire ╚Öi evaporare. 3. fenomen fizic ├«n urma c─âruia un meteorit, satelit etc., pierde din substan╚Ť─â datorit─â ├«nc─âlzirii sale p├ón─â la incandescen╚Ť─â. (< fr. ablation, lat. ablatio)
ABLA╚ÜI├ÜNE ~i f. 1) Interven╚Ťie chirurgical─â prin care se ├«ndep─ârteaz─â un organ, un membru sau un ╚Ťesut bolnav. 2) ├Ändep─ârtare (prin ac╚Ťiunea apelor, a v├óntului etc.) a materialului rezultat ├«n urma dezagreg─ârii solului, a rocilor. 3) Reducere a masei unui ghe╚Ťar, prin topire sau evaporare. [G.-D. abla╚Ťiunii; Sil. -╚Ťi-u-] /<lat. ablatio, ~onis, fr. ablation
*abla╚Ťiune f. (lat. abl├ítio, -├│nis, luare). Chir.T─âierea unei p─âr╚Ť─ş bolnave a corpulu─ş. ÔÇô ╚śi -a╚Ťie.
ABLAȚIUNE s. (MED.) exereză, extirpare, scoatere. (~ apendicelui.)
abla╚Ťiune (abla╚Ťie)(engl. = ablation), 1. proces de ├«ndep─ârtare ╚Öi transport al produselor de alterare a rocilor, prin ac╚Ťiunea apelor de ╚Öiroire, a v├óntului ╚Öi a gravita╚Ťiei; a. faciliteaz─â avansarea fenomenului de alterare; 2. procesul de reducere a masei unui ghe╚Ťar prin topire, evaporare, distrugere mecanic─â sau prin des-prinderea aisbergurilor.
ABL├ü╚ÜIE (ABLA╚ÜI├ÜNE) (< fr., lat.) s. f. 1. (MED.) Extirpare (total─â sau par╚Ťial─â) a unui organ, tumori etc. 2. (GEOGR.) Proces de ├«ndep─ârtare a particulelor fine, rezultate ├«n urma dezagreg─ârii, de pe suprafa╚Ťa solului ╚Öi a rocilor prin procesul de sp─âlare ├«n suprafa╚Ť─â. Ôľá Reducere a masei unui ghe╚Ťar sau a z─âpezii prin topire, evaporare ╚Öi defla╚Ťie. 3. (ASTR.) Fenomen fizic ├«n urma c─âruia un corp ce str─âbate atmosfera cu mare vitez─â (meteorit, satelit etc.) pierde din substan╚Ť─â datorit─â ├«nc─âlzirii sale p├ón─â la incandescen╚Ť─â prin frecare cu aerul. ÔŚŐ Scut de a. = dispozitiv construit din materiale speciale care protejeaz─â navele cosmice ├«mpotriva a. (3).

Abla╚Ťiune dex online | sinonim

Abla╚Ťiune definitie

Intrare: abla╚Ťie
abla╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-u-
abla╚Ťie substantiv feminin