Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru abiotrofie

abiotrofie sf [At: DEX2 / P: -bi-o- / Pl: ~ii / E: fr abiotrophie] Sc─âdere a vitalit─â╚Ťii unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determin─â sl─âbirea capacit─â╚Ťii de adaptare ÔÇô ap─ârare.
ABIOTROF├ŹE s. f. Sc─âdere a vitalit─â╚Ťii unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determin─â sl─âbirea capacit─â╚Ťii de adaptare-ap─ârare. [Pr.: -bi-o-] ÔÇô Din fr. abiotrophie.
ABIOTROF├ŹE, abiotrofii, s. f. Sc─âdere a vitalit─â╚Ťii unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determin─â sl─âbirea capacit─â╚Ťii de adaptare-ap─ârare. [Pr.: -bi-o-] ÔÇô Din fr. abiotrophie.
abiotrof├şe s.f. 1 (biol.) Termen general indic├ónd modific─âri tisulare, degenerative, de origine genetic─â sau provocate de lipsa factorilor nutritivi, care determin─â sl─âbirea capacit─â╚Ťii de adaptare-ap─ârare, sc─âderea vitalit─â╚Ťii unui organism sau a unui organ. 2 (med.) Proces degenerativ care afecteaz─â prematur structurile histologice, ├«ndeosebi forma╚Ťiunile nervoase, f─âr─â o cauz─â aparent─â. ÔÇó sil. -bi-o-. g.-d. -iei. /<fr. abiotrophie; cf. gr. ßż░╬▓╬╣╬┐¤é <╬Č- ÔÇ×f─âr─âÔÇŁ, ╬▓╬»╬┐¤é ÔÇ×via╚Ť─âÔÇŁ, ¤ä¤ü╬┐¤ć╬« ÔÇ×hran─âÔÇŁ.
abiotrof├şe (-bi-o-tro) s. f., art. abiotrof├şa, g.-d. abiotrof├şi, art. abiotrof├şei
abiotrof├şe s. f. (sil. -bi-o-tro-) Ôćĺ trofie
ABIOTROF├ŹE s.f. Sl─âbire, ├«ncetare a func╚Ťiilor unui ╚Ťesut, ale unui organism sau organ. [Gen. -iei. / < fr. abiotrophie, cf. gr. a ÔÇô f─âr─â, bios ÔÇô via╚Ť─â, trophe ÔÇô hran─â].
abiotrof├şe s. f. proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos). (< fr. abiotrophie)
ABIOTROF├ŹE f. Sl─âbire sau ├«ncetare a func╚Ťiilor unui ╚Ťesut, organ sau organism. [Sil. -bi-o-tro-] /<fr. abiotrophie
ABIO- ÔÇ×lipsa vie╚Ťii, stare anorganic─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. abios ÔÇ×f─âr─â via╚Ť─âÔÇŁ > fr. abio-, germ. id., engl. id. > rom. abio-. Ôľí ~gen (v. -gen1), adj., rezultat din substan╚Ťe minerale sau anorganice; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., concep╚Ťie materialist─â naiv─â care explic─â apari╚Ťia vie╚Ťii ├«n mod spontan din materie anorganic─â; sin. abiogenie, arhigenez─â, arhigonie; ~genie (v. -genie1) s. f., abiogenez─â*; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â elementele anorganice; ~trofie (v. -trofie), s. f., proces degenerativ al celulelor vii.

Abiotrofie dex online | sinonim

Abiotrofie definitie

Intrare: abiotrofie
abiotrofie substantiv feminin
  • silabisire: a-bi-o-tro-